Într-o țară în care președintele vorbește cu oamenii o dată la cinci ani, ne putem ușor imagina cât de absente sunt Serviciile în comunicarea cu societatea.
În urma scandalului cu alegerile prezidențiale, sincer, Serviciile mi se par mai dubioase și mai ciudate decât mercenașii în izmene.
E ceva foarte bolnav în comportamentul lor față de cetățeni, în acest constant refuz de a deveni de încredere, de a lupta și pentru imaginea în societate, de parcă suntem țări vecine, iar ele nu aparțin României. Serviciile se comportă ca unii care ne ajută fiindcă vor, dar nu pentru că asta ar fi treaba lor. Și ne aruncă, așa, niște firimituri și schițe și desene, când vor ele.
Dacă nu înțelegem nimic din acele „desene“, aia e, altceva nu pupăm.
Adică, na, am demonstrat că putem fi foarte ușor prostiți. Chiar nu înțeleg de ce Serviciile ne refuză credulitatea și ușurința, frivolitatea chiar, cu care punem botul. Abia acum mă simt cu adevărat jignit.
Atitudinea Serviciilor față de presă și societate e parte din problema neîncrederii generale, nu parte din soluție. Practic, Serviciile preferă nu să comunice cu presa, cât să aibă oameni în presă care devin goarna lor. Cum s-a întâmplat și acum când, imediat după decizia Curții, o groază de jurnaliști s-au încolonat pe linia salvării țării.
Practic, România nu anulează nimic, doar amână. Oare ce?
