Când îi vezi dându-și cu părerea pe toți pătrunșii de elitism, Teambuilding este un film mișto. Când îl vezi pe Bromania făcând pe arogantul cu unii și alții, îți amintești că Teambuilding este, totuși, un film prostuț grav, gros ca naiba și cu momente în care râzi de cei care l-au făcut.
Mă rog, ideea e că mai interesante decât filmul în sine au fost toate discuțiile născute. Rar s-au spart atâtea conducte cu venin, rar o culoare vânătă mai concentrată pe fețele unora. E de neînțeles, până la urmă, nevoia asta a românului de-a reglementa, de-a face pe milițianul în centrul intersecției, de-a vrea să sancționeze, să normeze, să amendeze. Cu cât țara asta se duce mai de rahat, cu cât dispare orice protest masiv, cu atât fierbe în mai mulți borhotul etico-axiologic. Pentru ăștia nu e de ajuns să-și dea ochii peste cap sau să tacă din gură. Nu. Trebuie să se zvârcolească, să scoată din ei duhul borât al frumosului.
De partea cealaltă, îl vezi pe Micutzu făcând mișto de filmul de autor care nu aduce oameni în cinema. Pentru că atât poate și el, care e coautor.
Uite de-aia, că nu suntem uniți, or să vină ăia care se uită la Romina VTM și-or să ne bată pe toți.
„Duhul borât al frumosului”… Legendară asta!
In curand filmul va fi obligatoriu pentru ce ide la HR in multinationale. Apoi s-a zis cu teambuildingurile in .ro