Eugen Nicolicea trece drept un fin cunoscător al îmbîrligăturilor de prin legile României și omul care, dacă e nevoie, poate explica pe înțelesul nimănui ceea ce, oricum, nu înțelege nici unul dintre colegii săi mai proaspeți în Parlament. De fapt, Nicolicea este atît de vechi în Camera Deputaților, încît ai zice că aceasta îi este mamă, soție și amantă. Deși omul respectă prea mult Camera ca să o împovăreze și cu aceste obligații lumești. De aceea, problemele casnice și le rezolvă pe cont propriu, folosindu-se de Parlament doar ca de un adăpost vremelnic al zburdalnicei sale inimi.
Cînd și-a cunoscut a doua soție, pe numele său, la acea vreme, Nicoleta Vera, Eugen Nicolicea era încă proprietatea cu acte a primei soții. Dar dragostea a învins, tinerețea a primat, iar doamna Vera a devenit doamna Nicolicea și, peste ani, a prins ba un post în Consiliul de Administrație al TVR, din partea UNPR, unde activa soțul, ba un post de șef de serviciu la Transgaz.
Cu actuala soție (numărul doi, adică) lucrînd din greu la edificarea unei conducte transnaționale de transport de gaz și cu toate complicăciunile din politică, Nicolicea a ajuns iar să-și petreacă mai multă vreme prin Parlament și pe la televiziuni, fiind vizibil lipsit de afecțiunea atît de necesară unui luptător de calibrul lui. Așa că, în zilele lungi de luptă cu statul paralel, alături de Eugen se așază, tandră, deputata Oana Consuela Florea, cu doar 19 ani mai tinerică, dar deja suficient de matură în gîndire pentru a înțelege că un stîlp al Parlamentului precum domnul Nicolicea nu poate trăi doar din amintirea iubirilor trecute, avînd nevoie, mereu, de aer proaspăt. Oricum, bine e că doamna Florea are deja un loc de muncă bine plătit, nu mai e nevoie de intervențiile versatului Eugen pentru a face rost de ceva bănuți de coafor.
