Sinceritatea Alinei

Alina Gorghiu se joacă de-a Raluca Turcan și-i place. Ba chiar are un oarecare talent.

Îi iese de minune acea impresie de hău pe care o lasă Turcan când e empatică, precum și sentimentul de fierăstrău care taie un pui de orice care se revarsă când Raluca vorbește despre sărăcie.

Alina Gorghiu se răzbună pe Orban. Când Alina Gorghiu a condus PNL, Orban a râs de ea. A râs o țară, mă rog, dar și coleguțul Șică Orban. Iohannis o alesese pe Turcan în locul său, cum azi îl alege pe Cîțu, tot în locul său. Orban a fost puntea de trecere între tinerețea fără creier și tinerețea fără inimă, din cauză că a fost privatizată.

Zi de zi, Alina Gorghiu trepidează și aruncă venin împotriva lui Orban, îl trimite în istorie, îl plesnește peste ochi cu marile valori liberale, îi leagă șireturile și cununiile cu filialele PNL din teritoriu. E o ură sinceră. Iar ea se desfășoară pe fundalul unei adorații: Florin Cîțu. Așa se face că Alina Gorghiu își face timp zilnic și de câteva porții de mozol. E grețoasă, mincinoasă și curajoasă: Alina înfruntă zeci și sute de comentarii la fiecare postare, comentarii în care i se spune că delirează, că trăiește într-o țară paralelă, că românii, ăia mulți, nu sunt fericiți, așa cum cred ea, Cîțu și alți câțiva desprinși de realitate. Însă ea merge mai departe, o nouă zi, o nouă palmă aplicată lui Orban, un nou sărut ștampilat pe Cîțu. E ceva pornografic într-un fel scârbos. E goliciune bolnavă.

E Bulai lăudându-l pe Drulă. E Drulă.

Alina Gorghiu și alții se comportă cu Șică fix cum se comportă cu pesediștii. E dispreț, e răutate, patimă de telenovelă. Acestea toate și aroganța de învingător a lui Cîțu anunță epurări după alegeri și un micuț dictator de partid care va aduce democrație în PNL pe câtă libertate e în corporații.

Până atunci, însă, înveninată, epuizată de ură, Alina așteaptă clipa satisfacției.