DNA spune, de fapt, în dosarul vaccinurilor că a prins niște miniștri. Că ce? Că au furat? Nu. Ci fiindcă sunt proști.
DNA reacționează împotriva unei decizii de oportunitate: nu trebuia să mai cumpere, să mai arunce banii pe alte vaccinuri, că aveam destule.
Pe acest argument – că politicienii iau uneori decizii greșite – ar intra la pușcărie toți, iar dacă am extinde măsura și la procurori, probabil la DNA ar rămâne doar tipul de la poartă.
Totuși, să punem niște cifre pe masă: la o populație UE de 448 de milioane, Comisia a achiziționat 4,6 miliarde de doze. Împărțim și obținem așa: 10,2.
Deci planul de achiziții al UE a fost de 10,2 ori mai multe doze decât populația UE.
România cât a luat? 90 de milioane. La o populație de19 milioane. Iese de 4,3 ori mai multe vaccinuri decât populația.
În UK avem o populație de 67 de milioane și 417milioane de doze cumpărate.
Lucrurile sunt, cu alte cuvinte, altfel decât vrea sau poate să le înțeleagă DNA-ul.
Mă gândeam însă că DNA-ul o să vină cu acele multe dosare ale achizițiilor din pandemie unde se cărau șpăgile cu izoleta.
Chiar, unde e izoletele de j’da’mii?
Cam da, cat mi-ar fi de antipatici cei doi domni (doamna imi pare cam simpletoana ca sa zic asa).