De la locuința în copac și căsuțele de hobbit cu ferestre rotunde, săpate în pămînt, care arată foarte vechi, pe dinafară, și rustic moderne, pe dinăuntru, ale pensiunii Odăi din Plai văzute în seara precedentă, la Fundata, am trecut, a doua zi dimineață, la vizionarea altor proprietăți turistice deosebite. În Șirnea, localitatea declarată sat turistic încă din iulie 1973. Ceaușescu a fost păcălit, inițial, că încurajarea turismului în zonă ar fi o dovadă a superiorității sistemului socialist, care asigură condiții deosebite de trai și cetățeanului de la sate, dar, după fluxul în continuă creștere de turiști străini, a pus stop experimentului. Era mult prea periculos pentru mintea localnicilor să intre necontrolat în contact cu capitaliștii, care le puteau deschide spre libertate creierele încătușate de propaganda regimului comunist.
Cincizeci de ani mai tîrziu, ruralul autentic a revenit în trend-ul turistic, relativ mulți occidentali manifestîndu-și dorința de a se întoarce în timp spre existența simplă a trecutului netehnologizat, un mod de viață care nu mai poate fi văzut pe la ei decît prin reenactment-urile muzeelor. Există o nișă destul de largă de oameni care, în vacanță, sînt dispuși să treacă de la înțepeneala în scaunul biroului, cu ochii într-un monitor, la odihna activă a culesului unei roșii de pe curpen sau a turnării laptelui în cană direct din uger, la joaca cu lutul frămîntat cu degetele sau bătutul cu ciocanul într-un atelier de meșteșugar în care se fac ulcioare sau cuțite. E ceva complet inedit pentru ei, o evadare din cotidianul stresant al urbanului în care trăiesc monoton. La coborîrea din autocar sau din mașina care-i aduce într-un astfel de sat turistic în care poți experimenta munca localnicilor pentru un tarif modic, sînt așteptați de nea Ion sau de badea Vasile, care și-i aleg de oaspeți, zîmbindu-le larg în timp ce, în gîndul lor, îi selectează după aspectul fizic: „Ăsta ar fi bun de coasă, pe ăsta îl las doar la sapă…“.
Dincolo de glumă, agroturismul e o șansă aproape nesperată pentru comunitățile rurale depopulate de tinerii fugiți la oraș. Și în Șirnea există asemenea afaceri proiectate inteligent, cu respect pentru tradițiile locului, ale unor întreprinzători care-au făcut drumul invers, dinspre asfalturile și betoanele urbane la iarba verde și aerul curat de la țară. Proprietari de pensiuni care, în clădirile complet restaurate sau construite în stilul locului și amenajate cu tot confortul modern, pun pe masă bucate provenite din ograda proprie sau de la vecini, nu decongelate din duba distribuitorului.
Una dintre acestea e The Barn, o pensiune deschisă de cîteva luni, pe o creastă de colină, într-o clădire spectaculoasă din bîrne pe mai multe niveluri, cu o panoramă spectaculoasă de pe terasa deschisă pe care ți se servește o gustare bio sau din șezlongurile de lîngă vatra focului de tabără. În liniștea de început de lume, spartă doar de ciripitul păsărelelor sau de mugetul vacilor de pe pășune, ăsta ar fi locul unui reset în natură.
Aceeași liniște și aceleași imagini pastorale sînt de găsit și ceva mai încolo, la Pensiunea Poarta Craiului. O casă șirneană amenajată cu bun gust în toate cele șase camere, două stil hostel, cu mai multe paturi suprapuse, la parter, și patru clasice, cu pat matrimonial, la etaj. Ideală de închiriat peste week-end, cu familia extinsă sau cu grupul de prieteni: copiii și tinerii ocupă parterul (450 de lei pe noapte, fiecare dintre camerele cu mai multe paturi), adulții, etajul (250 de lei, dubla), iar la masă se întîlnesc în spațioasa sufragerie de jos sau în curtea cu vedere spre crestele Craiului. Dacă vremea, destul de capricioasă la peste 1.200 metri altitudine, permite.
Deși nu e în circuitul turistic oficial, în programul vizitelor a fost inclusă și casa lui Charlie Ottley, jurnalistul britanic care și-a lăsat reședința din Hampshire pentru a se muta la Șirnea. Omul e mereu bucuros de oaspeți: ne-a întîmpinat cu o palincă, pe mica verandă din fața ușii de la intrare, și ne-a făcut turul casei tradiționale cumpărate în pandemie și refăcute cu atenție la detalii la interior – un adevărat model de restaurare a unei construcții rurale.
Dacă aveți aceleași planuri imobiliare ca și numeroșii bucureșteni care și-au făcut case de vacanță aici, urmează niște informații interesante. De cînd a cumpărat Charlie, prețul pămîntului în zonă a crescut la fel despectaculos ca peisajul: dacă acum vreo cîțiva ani, metrul pătrat cu acces la utilități (apă, curent) era cam 10-15 euro, acum, sub 30 de euro metrul pătrat nu prea mai găseștinimic la vînzare. Și, mențiune importantă, trebuie să ai, pe terenul de minimum 1.200 de metri pătrați,deja o construcție, ca să ți se permitărenovarea fără extindere,doar pe amprenta la sol a clădirii existente. Cadavre de case prăbușite, aparent abandonate, ar mai fi, dar proprietarii țin acum prețul foarte sus.
1 comentariu