Raportul lui Tudorel Toader vine după alte două mari dări de seamă: bilanțul DNA și bilanțul SRI.
Înaintăm gălăgioși în epoca negării: nu există nimic, nu se întâmplă nimic, e totul în capul poporului, cetățenii bagă în ei prea mult parizer și de la E-urile alea au halucinații. Dar nu, instituțiile noastre sunt OK, funcționează după toate standardele, ce naiba, ne laudă și americanii. Spunem toate acestea în multe, foarte multe cuvinte, în tot felul de întâlniri și scuturări de mâini.
Anul acesta, după bilanțul DNA, a venit bilanțul HotNews în care Tăpălagă a jucat-o în picioare pe Kövesi. Nu îmi mai aduc aminte totul, dar aveam așa: dosare mari și importante date înapoi de instanță pe motiv de rechizitoriu care sună a poveste proastă, amestecul ofițerilor SRI în anchetele penale (aceștia veneau cu turnătorii de mână la DNA), corupție, incompetență, neconstituționalitate cât cuprinde. Bilanțul SRI? Wow, superb, toate la locul lor. Într-un an în care șeful operațional e dat jos pe motiv că Sebi Ghiță, în anul în care sunt desfăcute protocoalele secrete cu DNA, deci amestecul în chestiunile penale, SRI iese cu un raport perfect. De ce? Pentru că situația internațională e cum e, și am făcut bine și vom face bine.
Nu cred că e ceva mai imbecil decât chestia asta cu “situația internațională”. Hei, oameni buni, atenție, e o… “situație internațională”. Cu mecla aia de tocilar abolvent de nimic, Hellvig o tot spune pe-asta cu “situația internațională”. Ar trebui să-i spunem că e mereu o “situație internațională”, la fel cum e mereu o situație internă. Nicicând istoria nu a stat cu buricul în sus la soare, așa cum stătea Cocoș la Monte Carlo, probabil sub atenta monitorizare a ofițerilor SRI.
Cert este că am trecut de la faza cu “Nu s-a întâmplat nimic, totul e bine” la “S-au întâmplat niște chestii nasoale, dar totul e bine”. E posibil ca la anul să intrăm în epoca în care concluziile vor fi alienate de-a dreptul: “Totul e rău, deci totul e bine”.
Super…
In concluzie.E de bine?