Atât de mult insistă Liviu Dragnea cu ”nevinovăția Jandarmeriei”, așa, paușal, atât de tare își strigă certitudinea, încât abia asta te pune foarte tare pe gânduri.
Aproape în fiecare zi, Dragnea ne vorbește despre intervenția absolut corectă a jandarmilor. Nu există dubiu, nu există măcar posibilitatea ca ”un” jandarm, unul singur, nu mai mulți, să fi făcut un abuz.
Las la o parte înregistrările din 10 august, multe, care stau dovadă pentru abuzurile unor jandarmi.
Nu sunt fanul ”presiunilor” reclamate de procurori sau de judecători, de multe ori mi s-au părut jalnice declarațiile CSM prin care stabileau cine a făcut și cine nu a făcut presiuni asupra unui procuror sau asupra unui judecător. Nu exista săptămână fără aceste presiuni, părea că magistrații nu fac altceva decât să citească presa, să urmărească toate emisiunile politice, pentru ca a doua zi să reclame la CSM: m-a presionat ăla!
Intervenția lui Dragnea în privința dosarelor de la Parchet legate de intervenția statului la protestul din 10 august depășește însă orice normă a separării puterilor în stat. Președintele Camerei Deputațaților, președintele principalului partid de guvernământ și șefu’ la majoritate, cum probabil că i-au zis maneliștii la nunta lu’ fii-su, ajunge să spună acum că dosarele sunt considerate de ”noi”, adică de ei, cei de la PSD, ”neavenite”. Cum să faci așa ceva și să nu îți dai seama că prin asta ești cu picioarele în curtea vecinului?
Dragnea mai are și surse, surse din acelea despre care vorbește astfel: ”se tot aude”, are surse deci care-i spun că urmează un dosar pentru Carmen Dan. Bineînțeles, după logica tâmpită a momentului și a politicii, dacă Dragnea zice înainte că ministrul Carmen Dan o să aibă dosar, atunci când va avea înseamnă, deci, că dosarul este unul făcut la comandă.
E un segment al frontului în lupta cu statul paralel: Dragnea e cu jandarmii, e cu Poliția, cu oamenii muncii adevărați, nu cu securiștii, nu cu procurorii mânjiți cu protocoale, ținuți în brațe de Augustin Lazăr.
Dragnea se ghidează acum după această logică: dacă ceea ce spun eu e taxat de CSM sau de o parte a presei, asta nu face decât să confirme că am dreptate. Orice enormitate ar spune.
