Locotenentul apelor
Copiii Călărașiului știau să se furișeze prin lanurile Bărăganului, să vîneze dropii și popîndăi, să pună foc ciulinilor care se rostogoleau pe cîmp între recolte și să numere ciorile pe cer cînd seceta ardea pămîntul. Dar arta lor cea mare rămînea legată de Dunăre. În gîrlele și zătoanele pe care fluviul le umplea de pește, bandele de țînci se bălăceau din primăvară pînă în toamnă, pescuiau cu plasa, cu mîna, cu undița și cu năpatca, se scufundau după raci, adunau […]