Maiorescu cel tiranic
Maiorescu era scund și vînjos, avea umeri lați, cap mare și degaja energia unui cărăuș în seama căruia cei care îl vedeau prima oară aveau tendința să-și lase bagajul. Capul nu-i era întîmplător mare, în el găsindu-și adăpost, între ambiții politice și planuri erotice, o masă culturală apreciabilă și o cantitate nemaivăzută de idei critice. Capul lui Maiorescu e, de altfel, organul care a contribuit cel mai mult, alături de fruntea lui Eminescu, burta lui Creangă și nasul lui Caragiale, […]