Umbra pădurii

Asta nu poate fi puterea lui Ciolacu.

Întrebarea e, văzând cum nimeni nu ridică vocea în fața lui Ciolacu, mâna pe care o are Marcel înfiptă-n fund: a cui păpușă docilă și sperietoare este în același timp?

Dacă te uiți atent, peneliștii au mai mare teamă de Ciolacu decât de Ciucă. Cei care se mai joacă de-a disidența îl acuză pe Ciucă, însă e limpede pentru oricine că Ciucă a pierdut de mult numărătoarea, nu mai înțelege deloc jocul, plutește în derivă într-o mare de zâmbete prostești și vorbe pe care le repetă papagalicește.

E o vorbă printre cei din partide: „la pădure“. Că e vorba de „cei de la pădure“ sau că „mergi la pădure“, ori „te cheamă la pădure“, referința se face la SRI, cel care își are sediul în pădure. Să fie oare umbra pădurii care s-a așezat deasupra buzoianului nostru? Să fie răceala ei cea care a pus-o la respect pe Firea, iar lui Rolex Bogdan i-a împrăștiat dinții pe asfalt?

Uimitoare unanimități nu se pot foarma decât prin astfel de vorbe amestecate cu amenințări și care nu vin din lumea noastră. Era să zic democratică, dar m-a pufnit râsul.