Norocul membrilor PLUSR cu interviul contondent al lui Prelipceanu, că au mai aflat și ei câte ceva despre Dacian Cioloș. Adică au aflat că există, că e bine, sănătos, și că, la o adică, nu se sfiește să ducă lupte dure în numele lor.
Căci de multă vreme se întrebau membrii de partid dacă Dacian Cioloș este o ființă în carne și oase sau este, mai degrabă, una dintre acele legende care apar nu se știe de unde pentru a dispărea nu se știe încotro, după o vreme. Dar nu, iată că Dacian Cioloș nu este o legendă, este viu și apare la televizor, luat la țintă de către bietul domn Prelipceanu, mirat el însuși cât de slugarnic poate răspunde intereselor de afaceri ale patronului.
Altfel, e de apreciat discreția totală a celor de la PLUSR în ceea ce privește alegerile lor interne. Spre deosebire de agitația din PNL, alegerile din USR-PLUS sunt mult mai liniștite și, cumva, previzibile. Din trei candidați (Barna, Cioloș și Darău), singurul cu șanse reale de a câștiga președinția partidului este Dan Barna. Darău pare că s-ar fi băgat în cursă doar pentru a afla lumea de existența lui, iar Cioloș, dimpotrivă, s-a trezit candidat doar pentru că este mult prea cunoscut chiar și pe gustul său. Mutat aproape cu totul la Bruxelles, Dacian Cioloș nu are de gând cu adevărat să preia prea curând frâiele partidului. Chiar dacă PLUS se pregătește de mai multă vreme să înghită cu totul USR-ul, într-un exercițiu mai rar văzut, în care peștele mai mic îl înghite pe cel mai mare, se pare că încă n-a venit vremea. Sunt vremuri tulburi în țară, sunt poziții de consolidat în Parlamentul European, Macron trebuie să confirme și să-și câștige al doilea mandat în primăvara anului viitor, încât luptele astea mărunte de pe plan intern nu doar că par, ci chiar sunt futile.
Dacă ar fi vrut cu adevărat, USR-PLUS ar fi fost un singur partid încă din 2019, după ce au candidat ca alianță la europarlamentare. Doar că ăsta ar fi fost un plan pentru grăbiți ca Barna. Un om liniștit, calculat, care vede în viitor (cât de cât), știe că mai are timp. Că o guvernare haotică, alături de PNL, nu poate decât să ducă partidul în jos, iar prăbușirea asta nu poate fi pusă decât în cîrca președintelui de partid. Or, nu poți intra în anul electoral 2024 cu un președinte împovărat de procentul mic din sondaje și, cine poate ști, de eventuale dosare. De aia, poate, nici nu se agită Dacian Cioloș prea tare în legătură cu alegerile interne din PLUSR de anul acesta. Pentru el mai importante sunt alegerile interne de la finalul lui 2023, începutul lui 2024, când, în cadrul unui congres extraordinar, ar putea prelua partidul din postura de salvator providențial. Că doar n-o să-l lase pe mâna lui Drulă, cel care se va fi împotmolit deja până atunci în autostrăzile nefăcute.
