Iohannis nu mai are presă în acest moment. Nu vorbesc de presă de mozol, cum avea Băsescu. Nimic, nici presă care să întoarcă privirea în partea cealaltă când îl vede. Adevărul e că Iohannis e detestat – o detestare mută din partea unui stat întreg care niciodată nu a simțit mai acut trecerea de pomană a timpului. Și, slavă Domnului, s-au frecat niște tone de mentă pe meleagurile astea.
Iohannis e inutil, un fel de apendice, de prepuț, un fel de ketchup lângă platoul de mici. De la Ioana Ene Dogioiu până la consternatul de Cosmin Prelipceanu, toți sunt scandalizați de amestecul de aroganță și prostie al președintelui. Iar toate acestea s-au întâmplat ca la un semn atunci când Iohannis a intrat într-adevăr în teren, când și-a depășit condiția de roboțel care behăia la oră fixă câte un „peeee-seeeee-deeeee“. Iohannis e cel mai norocos politician: a ajuns președinte fără să facă nimic, fără să știe nimic, cu niște case pe care nu le poate justifica și cu o liniște a somnului de la prânz pe care doar cei aleși dintre psihopați o posedă.
În aceste condiții, eventuala suspendare devine o problemă de cvorum și cam atât. Mare parte din PNL abia așteaptă să-l calce pe ștecher, iar Orban i-ar smulge cu mâna lui bucata de inox din locul în care ar trebui să fie inima.
Și când te gândești că toate au început probabil când Stelian Ion, aerian și habarnist cum e, nu i-a predat domnului mut procurorii-șefi de parchete. Atunci i s-a încețoșat privirea, i-a intrat lichid de frână-n ochi și a început să se miște necontrolat ca o Godzilla în călduri.
Și asta nu ar fi nimic, dar chiar și așa stând lucrurile, am convingerea că pe Iohannis îl doare-n fund de toate astea. Iohannis e tipul de președinte care nu-ți poate da nici o satisfacție. Nu prin mijloace constituționale. Nu există răzbunări democratice care să îl facă să sufere. Nu pe acest model de robot. Mă gândesc că tot o rasă de-asta mai specială – o Șoșoacă, ceva – ar putea să facă fierul să geamă într-un fel sau în altul. Sincer, nu știu cum, aici intervin creativitatea și cruzimea celor care nu sunt ca noi și bine că nu suntem ca ei.
Mai tineti minte poza cu cushma de astrahan? Aveti grija sa nu il enervati ca da cu e se pamant si face cutremur!