De când PSD-ul s-a privatizat, scăpând de influența lui Ion Iliescu (iar asta s-a întâmplat destul de rapid, înainte de 1996), au existat mereu niște băieți cărora li se prevedea un viitor mare. Pentru că aveau în mâini prezentul, reprezentat de influența subterană și, mai ales, de banii pentru partid.
Primul mare om de nădejde al PSD a fost Viorel Hrebenciuc. Nimic nu mișca în partid fără ca el să știe, nici un ban nu intra în conturile paralele fără ca nea Viorel să și-l noteze într-un carnețel, cu minuțiozitate. Viorel Hrebenciuc a dominat perioada 1992-1996 și s-a retras, discret, după pierderea alegerilor locale din București în fața lui Ciorbea. Luase avansuri mult prea mari în numele lui Adrian Năstase. Dar nu a lipsit multă vreme, căci se făcuse indispensabil. Doar că nu s-a mai expus atât de mult.
Un demn urmaș al lui Hrebenciuc a fost Micky Șpagă, care coordona traseele banilor în Guvernul Năstase. Omul era atât de discret, încât numai el știa când și cât trebuia să primească vreun oficial european pentru a susține cauza României. Când, hăituit de procurori, nea Micky s-a retras, mulți eurodeputați sau membri ai CE s-au trezit că nu mai primesc plicurile lunare.
Hrebenciuc, Mitrea, Mihăilescu au fost înlocuiți, în final, cu Liviu Dragnea, meșter organizator și priceput la colectare, înmulțire și împărțire. Spre deosebire de predecesorii lui, Dragnea a vrut mai mult. Și, vrând mai mult, s-a trezit și contrat mai repede. Rolul lui era în eșalonul discret al partidului, nu pe scenă, unde ar fi vrut rol de primadonă, iar asta i-a enervat pe toți, dar mai ales pe ai lui, ceea ce i-a și dăunat definitiv.
Plecarea lui Dragnea direct în închisoare, din scaunul de șef la partidului, în mai 2019, a lăsat un mare vid în organizație, părea că nimeni nu mai vrea să-și asume poziția asta ingrată, care i-a dus cam pe toți deținătorii ei la închisoare, căci nici Hrebe, nici Mitrea și nici Mihăilescu n-au scăpat. O vreme, poziția și-a asumat-o Mircea Drăghici, devenit, din poziția de trezorier al partidului, omul cu foarte mulți bani obținuți, de data asta, legal. Dar cheltuiți mai ilegal decât și-a cheltuit vreodată vreun partid fondurile. Așa că și Drăghici a ajuns acolo unde nici un politician nu vrea să ajungă: printre alegătorii privați de libertate.
În cele din urmă, după ani și ani, a apărut un alt om dispus să riște: Sorin Grindeanu, gestionarul unora dintre cele mai mari bugete publice, ăla de la Transporturi. Că Grindeanu se vede urmașul lui Ciolacu și, tânăr fiind, pare dispus să-și aștepte rândul la candidatura la președinție, e una. Că procurorii s-au așezat deja în blockstarturi, așteptând doar un semn pentru a năvăli prin birourile de la partid și de la minister, în căutare de probe, e alta.
Urmaș, cu siguranță, Grindeanu va fi. Dar dacă urmaș al palidului Ciolacu sau al glorioșilor Hrebe, Mitrea, Mihăilescu, Dragnea și Drăghici, asta pare deocamdată imposibil de spus cu exactitate.
