Dintre toate destinaţiile exotice pe care un român le poate alege iarna, Viena e probabil cea mai puţin exotică. De fapt, e atît de puţin exotică încît ar trebui considerată de cel puţin zece ani o destinaţie de iarnă internă, pe aceeaşi listă cu Sinaia şi Poiana Braşov, însă fără munte şi cu 50 de ani în viitor. Asta nu înseamnă însă că nu are farmecul ei. Din contra, dacă reuşeşti să treci peste sentimentul că eşti urmărit în permanenţă de compatrioţi, Viena rămîne o destinaţie ideală din majoritatea punctelor de vedere: distanţă, atmosferă, preţ, obiective etc.
Votată, pe bună dreptate, una dintre metropolele în care se trăieşte cel mai bine din lume, Viena are avantajul că e suficient de aproape de România încît să poţi ajunge într-o zi cu maşina şi suficient de departe încît să nu se simtă că e atît de aproape de România. Astfel, rămîi pe cap doar cu problema porţiunii de drum mereu surprinzătoare din România, unde iarna se curăţă zăpada sau nu, şi a porţiunii extrem de civilizate de autostradă, din Ungaria, unde rişti să te ia somnul de la atîta pustietate. Din fericire, există şi alternative viabile: low-cost cu avionul, ceea ce simplifică dramatic lucrurile, boem cu trenul, sau, pentru masochişti, cu autocarul terorii.
Odată ajunşi la destinaţie, despre oraş se poate povesti la infinit. De exemplu, aş putea să vă povestesc despre locuri ieftine de cazare, dar astea puteţi să le găsiţi foarte uşor şi singuri, pe booking.com. Aş putea să vă povestesc despre Palatul Schönbrunn şi parcul aferent, care nu trebuie ratate şi unde cel mai indicat e să alegi Grand Tour, nu Imperial Tour. Aş putea să vă zic să nu neglijaţi Grădina Zoologică, cea mai veche din Europa, un loc unde merită să pierdeţi minimum o jumătate de zi. Aş putea să vă turui despre Kunsthistorische Museum, Catedrala Sfîntul Ştefan, Karlskirche, centrul istoric, magazine şi alte prostii. Aş prefera totuşi să nu o fac, pentru că pînă la urmă ăsta e un almanah al destinaţiilor de iarnă, nu al obiectivelor all-season. În schimb, voi bate cîmpii despre spiriduşi, turtă dulce şi vin fiert, precum şi despre faptul că soarta nu e niciodată dreaptă. De exemplu, se pare că austriecii nu se pricep numai la construit oraşe, sechestrat fiice vreme de douăzeci de ani într-un beci, io-la-ri-i-uri, şniţele şi a fi civilizaţi, ci şi la a sărbători Crăciunul foarte mişto, chestie destul de evidentă dacă mergi pe stradă în perioada 15 noiembrie – 26 decembrie. Sobre încă de pe vremea cînd Mozart era ceva mai mult decît un cap pe o bomboană de marţipan, străzile şi piaţetele Vienei încep să duduie de veselie în preajma Crăciunului, umplîndu-se de bile roşii uriaşe, decoraţiuni luminoase care nu sînt moştenite de la oraşe mai mari şi, nu în ultimul rind, de foarte multe Pieţe de Crăciun, piesa de rezistenţă a ofensivei pro-crăciunistice.
Aşa cum le spune şi numele, Pieţele de Crăciun sînt cel mai apropiat lucru de Satul lui Moş Crăciun pe care o să-l vezi vreodată fără să mergi la Polul Nord, sau să iei substanţe halucinogene. Nu vă gîndiţi că sînt adunătura jalnică de căsuţe de lemn care şi-a făcut loc şi pe la noi în ultimii ani, prosperînd din comerţul cu răhăţişuri chinezeşti. Nu, astea sînt originalul, şi nu există chestie legată de Crăciun pe care să n-o găseşti: globuri, cutiuţe muzicale, figurine dichisite, iesle, brăduţi, podoabe, căciuli, cîrnaţi, vin fiert, turtă dulce etc. OK, poate că de la cîrnaţi încolo nu mai sînt chestii legate de Crăciun, dar pe bune dacă n-ar trebui. Ce Crăciun e ăla fără alcool şi potol?
Una peste alta, dacă mergi în piaţa mare, care se organizează în fiecare an în faţa Primăriei, şi să vrei şi n-ai cum să scapi fără două-trei vinuri fierte, o langoaşă mînjită în mujdei, un cartof copt cu şuncă şi smîntînă, o pungă de castane coapte şi nişte turtă dulce la desert. E şi păcat să n-o faci. După aia, să te tot ţii chef de cumpărături, umblat prin frig şi vizitat obiective. Poate să vină şi sfîrşitul lumii, că oricum nimic nu te mai scoate din amorţeala plăcută pe care ai abătut-o asupra ta. În plus, dacă simţi că te lasă puterile şi e pericol să te trezeşti, cine zice că nu poţi să intri în următoarea Piaţă de Crăciun de după colţ, ca să-ţi mai încarci puţin bateriile? Vienezii n-or să te judece. Şi ei fac acelaşi lucru.
