Zboară, bugetule, zboară!

Ciucă al nostru, vajnicul ministru al Apărării, o scurtă vreme premier (interimar, ce-i drept) și, oricum, preferatul lui Iohannis pentru funcția de prim-ministru, pe care probabil o va și ocupa în eventualitatea dispariției primature a lui Cîțu din peisaj, s-a dovedit foarte util prieteniei româno-americane. Pe vremea când era șeful Statului Major General/Statului Major al Apărării, Nicolae Ciucă a vegheat atât de atent asupra nevoilor de înzestrare ale armatei încât a reieșit că tot ceea ce cumpărăm (mai puțin fregatele), cumpărăm doar de la americani: rachete, transportoare blindate, avioane, tot.

Intrat în Guvernul Orban, încă de la început, căci s-a considerat că și-a făcut treaba la Statul Major al Apărării, Nicolae Ciucă a presat pe lângă Ludovic Orban și Florin Cîțu să se facă și ultima plată către Raytheon pentru sistemele Patriot, deși în acel moment nu fusese livrat nici măcar un șurub din cele șapte sisteme comandate,iar România se afla mult înainte cu graficul plăților. Dar, na, de ce să nu dăm banii ăia înainte, chiar dacă nu sunt prevăzuți în buget, și să nu mărim astfel deficitul bugetar, ca să putem arunca asta în cârca anterioarei guvernări?

Dacă președintele Klaus Iohannis a primit de la Donald Trump o penibilă șapcă albă, drept mulțumire pentru faptul că a obligat România să fie una dintre puținele țări NATO care cheltuiesc 2% din PIB pentru înarmare și, mai mult, cheltuiesc acești bani în SUA, Ciucă al nostru ar trebui să primească de la Raytheon nu doar o șapcă, ci și tricou, pantaloni, șosete, chiloți și alte boarfe inscripționate, căci compania își datorează mare parte din cifra de afaceri din ultimii trei-patru ani comenzilor venite de la armata păstorită de Ciucă, fie ca șef al Statului Major al Armatei, fie ca ministru al Apărării.

Cele 4,64 miliarde de dolari (cu tot cu TVA) primite de Raytheon pentru sistemele Patriot încă nelivrate n-au fost de ajuns. Și pentru că alte 1,7 miliarde de dolari s-au dus la concurență, la Lockheed Martin, Raytheon trebuia pansat puțin.

Așa că anul trecut, după ce Guvernul a încercat mai întâi să meargă legal, organizând o licitație pentru achiziția unor sisteme de rachete anti-navă, Ciucă a reușit să schimbe soarta celor 280 de milioane de dolari destinate acestor rachete. Deși Raytheon produce astfel de rachete, firma americană nu s-a prezentat la licitație. Era, probabil, sub deminitatea sa sau, cine știe, poate nu îndeplinea cerințele din caietul de sarcini, nu era dispusă la un contract offset… Așa că la licitație s-a prezentat o singură firmă. Care, deși era singura și făcuse oferta corectă, nu a câștigat. Nu era ce trebuia. Așa că Nicolae Ciucă a inițiat și a și reușit anularea licitației, invocând varii motive mai mult sau mai puțin plauzibile. Și, dacă banii tot erau alocați, ca nu cumva să se piardă, ministrul Apărării a hotărât, cu ajutorul Guvernului, ca achiziția să se facă direct, fără licitație, de la tradiționalul partener de afaceri Raytheon.

Și uite-așa, recunoștința companiei americane față de Ciucă al nostru a ajuns până la cer. Căci, se vede treaba, în achizițiile de armament ale României contează mai puțin cine participă sau nu la licitație dacă până la urmă banii ajung, totuși, la Raytheon.