Alexander Nanau a refuzat să fie decorat la Cotroceni pentru un motiv care aparține breslei în întregul ei. Ministrul Culturii s-a simțit însă responsabil să sară în apărarea onoarei ministerului și, bineînțeles, a președintelui. Bogdan Gheorghiu a început să înșire banii pe care statul i-a dat lui Alexander Nanau pentru realizarea și promovarea filmului Colectiv. Un fel de: uitați, lume, câți bani i-am dat, iar el nu se lasă decorat!
Mârlănie profundă din partea ministrului Gheorghiu, e ca și cum, vorbind despre decorații, noi am aduce în discuție faptul că omul este un mediocru realizator TV din Moldova a cărui mare realizare a fost OTV Suceava.
Aceeași slugărnicie de când lumea guvernării românești – trepăduși care simt în orice refuz un atac, oameni politici care își apără stăpânii, care se simt responsabili să dea pe goarnă, să „scoată“ acte de la sertar, să arate lumii cum unii care se plâng sunt, de fapt, niște privilegiați.
Asta vrea să spună ministrul Gheorghiu: Nanau spune că ministerul nu a făcut nimic pentru actori, regizori și breasla teatrului, a cinematografiei, însă uitați ce bani a luat el.
Același atac nesimțit la banii „luați“, fiecare imaginându-și că banii ăia sunt ai lui Nanau, i-au fost dați lui de minister: ia, Nanau, bani, du-te cu ei acasă!
Cultura română nu există la nivel instituțional decât ca Ziua lui Eminescu. Așa ar trebui să se și numească ministerul – Ministerul Ziua lui Emiescu. Iar tot anul să se ocupe doar cu manifestările și serbările pentru Ziua lui Eminescu. Iar Bogdan Gheorghiu și toți angajații ministerului ar trebui să aibă freza lui Eminescu. Și sifilis.
Să-mi dea și mie bani și primesc și decorație. Filmul este o tâmpenie de propaganda făcută pentru localele care s-au amânat și premiata de rețeaua de politicoși corecți. Singura scena de valoare cinematografica este faza în care Tolontan intra în acvariu la ședința și își lasă afara telefonasul rosu cu butoane. Cutremurătoare, emoționantă, electrizanta, copleșitoare, răvășitoare, etc, bla bla scena!