În PSD a început lupta pentru reîmpărțirea lumii. Se discută deocamdată timid, dar e de asteptat ca turbulențele să crească. Pînă una alta, Șova și Negoiță, doi pitici celebri ai partidului, discută cu cuțitașele pe masă. Alături de Zgonea, dar în competiție cu el, Șova și Negoiță vor președinția partidului, fiecare pentru aripa pe care crede că o controlează.
Dan Șova e cel mai prost pariu al lui Ponta cu generația tînără. E unul din stîlpii înfrîngerii de duminică, la care și-a adus aportul cu cei zero kilometri de autostradă pe care i-a construit în doi ani de ministru la Transporturi și Mari Proiecte. Antisemit din prostie, cercetat pentru felul în care i-a înapoiat 10 milioane de euro lui Gruia Stoica după licitația la CFR Marfă și suspendat din funcția de purtător de cuvînt pentru uneltire împotriva ierarhiei PSD, Șova vrea să-și refacă un rost în partid cît încă se aud gemetele răniților.
Negoiță reprezintă o aripă anti-Ghiță din momentul acelui schimb de amenințări pe telefon cu stăpînul RTV. Zgonea e mai timid, dar devorat de aceeași dorință de a înșfăca sceptrul. Și Corlățean are o sacoșă pusă la coadă, fără însă a îndrăzni să vorbească despre conținutul ei. Vanghelie pregătește o abordare a președinției PSD din direcția Geoană.
La mijloc tronează cuplul Ponta – Dragnea, temut și dușmănit, dar cu cinci victorii electorale la activ (localele și generalele din 2012, referendumul cu 7,4 milioane de voturi pentru suspendare, europarlamentarele și primul tur al prezidențialelor) și cu patentul construcției politice care a adus PSD la putere în 2012. Nu avem mult de așteptat.
Stimate domnule Nicu Cernat,
Sunt de acord cu aproape tot ce spuneti. „Adusul aportului” mă scoate şi pe mine din sărite.
Aş nuanţa totuşi puţin filtrarea pleonasmelor. Există şi formulări care, luate strict gramatical, pot fi taxate drept pleonasme dar care au intrat în uzul firesc al limbii şi nu mai trebuie văzute ca atare. Aşa sunt: „du-te-ncolo, vino-ncoace” sau, dintre cele menţionate de dv, „Am îngheţat de frig” (cu opusul „Mă topesc de cald”). Tot aşa, „Repetă încă o dată” poate însemna: „Deşi ai repetat poezia de zece ori, tot nu ai reţinut-o corect. Repet-o încă o dată”. „Cobori în jos” e o expresie firească. Eminescu nu numai că o pune în Luceafărul, dar o şi repetă de mai multe ori (nu numai o dată!). E neîndoios că genialul poet nu o face din neglijenţă – a prelucrat poema mai mulţi ani şi a şlefuit-o până a ieşit fără cusur, – ci pentru că aşa se spune firesc, dacă nu vrem ca din exces de zel să cădem în pedanterie, să transformăm limba dintr-una vie într-una artificială. Eminescu, în cazul dat, avea şi un motiv stilistic. „Cobori în jos, Luceafăr blând” indică nu doar sensul deplasării (de sus în jos) ci şi trecerea într-o altă dimensiune, dintr-una superioară, de nemuritor, într-una inferioară, de muritor.
Vă rog să luaţi cele spuse în sensul în care ele au fost formulate: de solidaritate cu dv în sancţionarea folosirii incorecte a limbii, fenomen atât de frecvent azi, dar şi cu precauţia de a nu exagera.