La intrarea în partid, dramaturgul Aurel Baranga a declarat că după 23 august 1944, așa precum prorocise Marx, “părinții mei n-au avut de pierdut decît lanțurile”.
Culmea e că autorul Mielului turbat nu mințea cîtuși de puțin, părinților săi, negustori înstăriți, confiscîndu-li-se la naționalizare lanțurile din Obor cu tiribombă și călușei.
Lanțul trofic de la bicicleta Genezei s-o mai fi rupt și el din cînd în cînd, de vreme ce unii semeni de-ai noștri par să nu fi coborît din maimuță, ci din Varan. Iar cînd Varanul ajunse martir, predîndu-și șireturile și cureaua de la pantaloni gardianului de serviciu, apostolii săi au bunghit că n-ar fi rău să pună mămăligă în cîrlig și să dea la pește prin fereastra televizorului, tulburînd nu doar gingirica majoritară, ci și crăpălăii fostei Securități.
Undițarii Antenei 3 au recreat scenele dramatice ale Solidarității poloneze, de nu mai știai care-i Adam Michnik și care-i preotul Popieluszko. Societatea civilă părea să fi înviat din morți în fața Cotrocenilor sub forma unor babe îndrăgostite, în vreme ce altă societate, și mai civilă, îl împodobea la Rahova pe noul Lech Walesa cu flegme printre gratii.
Așa cum unei salate de scrumbii i se cuvine puțin ulei de măsline și un strop de lămîie, și proaspăta societate civilă ar fi avut nevoie, întru reșaparea Istoriei, de un condiment usturoiat, de puțină represiune, de o țîră de general Jaruzelski, să iasă tot poporul în stradă indignat că brațul înarmat al legii lovește în martiri.
Cînd colo, brațul înarmat a vînat autografe, generalul a făcut-o pe mortul în păpușoi, iar Victor Ponta, fericit că frații și surorile lui Gâdea au ieșit la atac din tranșeele adventiste, nu și-a mai dat, ca altădată, ortodoxia jos din pod, ci s-a arătat predispus a se juca de aci înainte – el, Cîrlanul – de-a Varanul.
mai tare ca dinescu, in pix, nu-i nimeni in aceasta tara. poate tapu-n coaie.