Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

3, Doamne, şi Top 3 – Şosele la înălţime. La propriu, cum altfel?

Septembrie este pentru românii de rînd, muncitorii, ca 1 ianuarie pentru chelneri. E rîndul lor să se distreze, cu orice preţ. În general, unul destul de mic, astfel încît să le mai rămînă ceva bani şi pentru grătarul de Sf. Marie. Tocmai din acest motiv, ei aleg să nu se îndepărteze prea mult de casă şi să nu plece mai mult de două zile. Pe unii dintre ei îi vezi la fiecare sfîrşit de săptămînă campînd pe marginea şoselei la umbra unui grătar bătrîn, pe Valea Prahovei. 

Pe ăia cu maşini şmechere îi zăreşti la ştirile de la ora 17.00, plini de sînge, înfipţi în cîte un stîlp de pe DN 1. Pe adevăraţi, nu îi vezi. Ei sînt deja pe una dintre cele mai înalte şosele din România, făcînd poze „de atmosferă“ pentru contul de Facebook. Ăsta-i trend-ul pentru toamna asta.

 

1)Transalpina. Ei bine, asta e (relativ) noua şmecherie. Inaugurată anul acesta şi asfaltată în proporţie de 98% pînă la jumătatea lunii august, Transalpina a devenit cea mai înaltă şosea din România: 2.145 m în Pasul Urdele. Construită de armatele romane în drumul lor spre Sarmizegetusa, şoseaua leagă Obîrşia Lotrului de staţiunea Rînca sau, pentru cei cărora le place să privească în ansamblu, Petroşani de Novaci. Momentan este vizitată în mare parte de hipsteri cu maşini de corporaţie, care, previzibil, nu fac grătare, ci doar poze cool, în nori, cu obiectiv fish eye

 

2)Transfăgărăşan. Era cea mai frumoasă şosea din România, situată la înălţime. Apoi, au venit băieţii de la Top Gear, care au căzut în cur de extaz, iar Transfăgărăşanul, ajuns în mainstream, a devenit un fel de curva satului, plină de boli venerice. La fiecare sfîrşit de săptămînă, cei 151 km ai DN 7C sînt călăriţi de mii de români care, impresionaţi de atîta frumuseţe, simt nevoia acută s-o pună de-o paranghelie cu mult fum la 2.042 m altitudine, fix lîngă Lacul Bîlea.

 

3) DN 67 C. Pleacă din Se­beş, trece prin Căpîlna, Şugag şi ajunge la Obîrşia Lo­tru­lui. Unde intri frumuşel pe 7A, care coteşte pe lîngă lacul Vidra, te plimbă prin Voineasa şi te scoate pe Valea Oltului, la Brezoi. Practic, te învîrţi ca boul pe lîngă Transalpina, fără să te împiedici de cocalari sau hipsteri şi te rogi să nu faci pană, că eşti în pus­tie­tate şi n-are cine să îţi dea o pompă de ajutor. Peisajul, virgin şi spectaculos, face toţi banii de benzină.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]