♦ Celor care îşi pun, retoric şi ironic, întrebarea cum va fi privită peste veacuri guvernarea Băsescu-Boc, le recomand cartea Sfîrşitul istoriei şi ultimul om a lui Francis Fukuyama şi le dau şi răspunsul: guvernarea B-B nu va fi privită nicicum, tîmpiţilor!
♦ Fărîma de talent literar pe care o am mi-am descoperit-o în clasa a V-a, cînd profesoara de română ne-a pus să schimbăm finalul la „Povestea unui om leneş“. Am crezut şi cred şi-acum că sfîrşitul poveştii lui Creangă e greşit: de ce să-l spînzure pe leneş? Ce rău a făcut el? Pe cine a deranjat? Ce morală tragem noi de-aici? Că oamenii normali sînt invidioşi, răzbunători şi meschini? Aşa că, fiind foarte dezvoltată fizic şi ştiind că pe copii nu-i aduce barza, am schimbat în felul următor: cînd leneşul, „cu jumătate de gură“ (genial aici Creangă!), pune celebra întrebare: „Da’ muieţi-s posmagii?“, cucoana cea miloasă nu se miră şi nu întreabă „Da’ el nu poate să şi-i moaie?“, ci zice „Lăsaţi, oameni buni, că o să-i moi eu!“. Şi-l ia pe leneş, îl duce la moşia ei, că era femeie singură, săraca, îi moaie zilnic posmagii şi-au trăit pînă la adînci bătrîneţi, iar cucoana a avut şi trei copii care semănau leit cu leneşul. După ce-a mi-a citit lucrarea, cretina de profesoară mi-a dat 3, l-a chemat pe tata la şcoală şi i-a spus că aşa copil pervers ea n-a văzut în viaţa ei. Nu eram perversă, eram numai foarte dezvoltată fizic.
♦ Aflu cu stupoare că „Povestea unui om leneş“ a fost scoasă din manualele de clasa a V-a. Nici erosul nu mai e ce-a fost…
♦ Văru’ meu Costel de la SPP continuă cartea lui de aforisme pe modelul Corneliu Vadim Tudor. Mi-a arătat ce-a scris ieri, cu majuscule, că scrisul de mînă nu-i este familiar: „AM DESCOPERIT EXPRESIA ABSOLUTĂ A SINGURĂTĂŢII ÎN LIMBA ROMÂNĂ: «STAU CÎTEODATĂ SINGUR CUC ŞI CUCUL ZBRRRR!…».“
(va urma)
