Articole scrise de: Grig Bute

Prin 1975 sau 1976, nu mai țin bine minte, studenții filologi de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj au fost invitați în marele amfiteatru „Eminescu” să cunoască cîțiva scriitori români contemporani și să le asculte creațiile. Dintre cei prezenți, doi, cu osebire, mi-au atras atenția: Ana Blandiana și Mircea Dinescu. Frumoasa poetă a citit o frumoasă poezie care se încheia cu un spectaculos „Amin!”, stîrnind, la vremea aceea, furtunoase aplauze. Dar vedeta întîlnirii a fost, indubitabil, Dinescu, cu figura lui de […]

Gata. Ajunge. Ça suffit. De 20 (da, douăzeci!) de ani scriu în acest colț de pagină și e timpul să-mi iau rămas bun. Timpurile pe care le trăim sînt de așa natură că a pune mîna pe condei, azi, echivalează, cel puțin în ceea ce mă privește, nu cu un act gratuit, cum credea Gide, ci cu unul absolut inutil, ce nu mai interesează pe nimeni. Mon lecteur, mon semblable, mon frère a îmbătrînit, iar cei tineri îmbătrînesc și ei, […]

Cică autoritățile americane au descoperit că, de mai mulți ani, în frumoasa țară Ghana a funcționat o ambasadă falsă a Statelor Unite ale Americii, care elibera sute de mii de vize false în schimbul unor sume exorbitante. Oare, la ce prostii scot din cînd în cînd pe gură ambasadorii săi, Ambasada SUA o fi reală? SIE dragă, vrem verificări! * RPIP Alina Gorghiu! N-am scris, Doamne ferește, RIP, celebra formulă cînd anunți moartea fizică a cuiva, ci am adăugat un […]

În zilele astea libere de Ziua Națională n-am vrut să plec nicăieri. Unde să mă fi dus? Pe Valea Prahovei, la pensiuni unde proprietăreasa, la sfîrșitul sejurului, se uită cîș la tine că ai lăsat o mică pată pe cerceaf, de parcă ea n-ar fi fost tînără cîndva? OK, eu n-aș fi lăsat așa ceva, că aș fi mers singură, și de unde pată? Ori să mă fi dus în pelerinaj la mormîntul lui Arsenie Boca și să mă rog […]

După pierderea alegerilor din aceste ciudate State Unite (și, după cum se vede, cam dezbinate mai nou) ale Americii, biata Hillary Clinton, de rușine, n-a mai ieșit cîteva zile din casă și, dacă e să-i credem propria mărturisire, s-a vîrît în pat cu cîteva cărți și cu cîinii familiei (?!). Doamna nu ne spune ce-a făcut în tot acest interval soțul dînsei, îmbătrînitul Bill Clinton. Probabil s-a vîrît și el, în alt dormitor, în pat, într-o simplă pijama. Nepătată, of […]

Ei, ce v-am spus eu săptămîna trecută? A avut dreptate triumviratul Băieșu-Pintilie-Rebengiuc cînd în 1992 a decretat că „Ăl mai prost om din lume e americanu’?” A avut sau n-a avut? Păi, uite cine-a ajuns președinte după alegerile de săptămîna trecută din America! Degeaba deștepții lui Hillary protestează ca proștii, ce-i ales e bun ales! Moarta de la groapă nu se mai întoarce. Și stați să vedeți ce-o să urmeze, hă, hă, hă! * Se pare că rezultatul recentelor alegeri […]

”ASCULTAȚI-MĂ PE MINE! ĂL MAI PROST OM DIN LUME E AMERICANU’!” Cînd această replică, rostită cu un patos apocaliptic, aproape scuipînd în afara ecranului, de Victor Rebengiuc în marea sală a Palatului Festivalului de la Cannes în 1992, cu ocazia premierei filmului Balanța al lui Lucian Pintilie, publicul s-a ridicat în picioare, ovaționînd și aplaudînd frenetic. Întîmplător, eram și eu acolo și, deși francofonă din moși-strămoși fiind, am avut, totuși, un mic dubiu: chiar ăl mai prost om din lume […]

Din surse sigure, am aflat că, la o anumită oră după miezul nopții, un automobil negru oprește discret la una din ieșirile de serviciu ale Spitalului de arși. Din mașină, însoțit de fostul ministru al Sănătății, dl Bănicioiu, coboară un bătrînel mărunt, în palton și cu o căciulă brumărie pe cap, care intră în spital și, condus de unul din medicii de gardă, pătrunde în barocamera care a costat circa un milion de euro și unde bătrînelul stă aproximativ două […]

Peste două luni ar trebui să ies la pensie în formă continuată, dar eu formă continuată nu am decît de cînd sînt aici, la Cotroceni, fiindcă înainte am trecut prin ceea ce eu numesc hiatus eroticus, fără carte de muncă sau fără, cum se numea pe vremuri, ”condicuță”. Așa că aș putea parafraza și eu versurile unui cîntec: ”Anii ăia – unde e? Anii ăia – ce-ați făcut cu ei?”. Și, dacă tot veni vorba de formă continuată, acum îmi […]

E clar: Alina Gorghiu nu mai are încredere în bărbați: cine știe cîți i-or fi tras-o în piept, cine știe ce i-or fi făcut niște masculi nesimțiți acestui lujer locvace de fată, dacă ea n-a găsit ceva mai bun de conceput decît să invite să candideze pe listele PNL două mici vedete mass-media. E ca și cum, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, Brătienii ar fi invitat-o să intre în guvern pe Mitte Kremnitz, cumnata și – zic gurile rele din […]

Absolut entuziasmante sloganurile corporatiste motivaționale care au înlocuit, la Casa Fotbalului de la Mogoșoaia, fotografiile probabil cam îngălbenite ale unor fotbaliști precum Dobrin, Dumitrache, Dudu Georgescu, Costică Ștefănescu, Hagi etc. Parcă și văd creierele încinse ale celor care-au creat, probabil pe bani frumoși, asemenea cap’d’opere chinuindu-se să-i motiveze pe Alibec, Tamaș și alții eiusdem farinae să lase dracului fumatul și șprițul și, sub influența lozincilor de pe pereți, să devină niște călugări abstinenți cu crampoane. Dar să amintim doar trei […]

Continuă să mă uimească în fiecare vineri, cînd cumpăr pentru programele TV tabloidul Click!, ce-și doresc fetele (mă rog,vorba vine…) care pozează topless la pagina 3. Toate, dar absolut toate, visează să urmeze o carieră în cinematografie, să întîlnească un bărbat ”tandru, înalt, romantic”, să petreacă o noapte bineînțeles tot romantică într-o croazieră pe un yacht cu nu mai știu ce vedetă mondială masculină, majoritatea beau la petreceri vodcă ș.a.m.d. Nici una, dar absolut nici una n-ar zice: ”Aș vrea […]

Nici Rusia nu mai e ce-a fost… Din vioiul tabloid Click! aflăm că Ana Feșenko, locul 2 la concursul Miss Moscova, s-a dus taman în Dubai și și-a vîndut virginitatea pe 13.000 de dolari. Ce tîmpită! Putin, pă chestia asta, i-ar fi dat o divizie din Armata a paișpea, iar Ponta și Sebastian Ghiță, pentru o noapte stereo cu fecioara moscovită, tot în Dubai, iar fi dat postul România TV, care cam tot 13.000 de dolari valorează acum. * Din […]

Îmi place foarte mult partidul ăsta nou, PRU. Mi-aduce aminte de bunicul meu care, cînd venea la Botoșani cu căruța din comuna Vorona, cu vodcă de contrabandă ascunsă în fîn, dacă vedea că la intrarea în oraș caii începeau fără preaviz să defecheze în formă continuată, trăgea tare de hățuri și făcea „PRUUUUU!”. * M-aș încurca cu vreun fotbalist din echipa națională, de azi, a României, că oricît de prost joacă toți, totuși sînt plini de bani; însă tare mi-e […]

Dacă n-aș fi fost consilier prezidențial cu problemele României noaptea, aici, la Cotroceni, de multe ori m-am întrebat: oare ce-aș fi ajuns? Deputat sau senator în nici un caz, fiindcă nu știu să iau șpagă și nici nu sînt capabilă de trafic de influență. Mă rog, am mai primit și eu cîte-o atenție (de la Ion Iliescu o trusă de creme pentru negi, de la Emil Constantinescu o frumoasă cutie cu pietre de mină din Maramureș, de la Băsescu un […]

De Ziua Limbii Române am fost trimis special acoperit la Chișinău, să văd ce va spune acolo, cu această ocazie, în aula Academiei de Științe, fostul ministru de Externe Titus Corlățean. A vorbit bine, dar n-a spus nimic, n-am avut ce nota. În schimb, Chișinăul – ce oraș splendid! Aproape că regret că nu sînt lesbiană, atîtea fete și femei frumoase observi la tot pasul, dacă nu cumva te-mpiedici pe trotuarele mizerabile, lăsate în paragină de pe vremea URSS-ului. Și […]

Trei vise am avut în adolescență: să ies cît mai iute din nenorocitul meu județ, să fiu în preajma unor oameni mari de la care să am ce să-nvăț și să-mi dau un doctorat în ceva. Din Botoșani am ieșit relativ repede, lîngă oameni mari am ajuns (și nu lîngă fitecine, ci chiar la vîrf, la Cotroceni, sub patru președinți de țară, nimeni din neamul meu n-a ajuns atît de sus!). Dar nu ți se pot împlini toate visele. La […]

Cred c-am ajuns la o vîrstă critică dacă, pentru prima oară în viață, încerc să înțeleg lesbienele. Oare ce le mînă pe ele-n luptă? Ce le face ca, în locul unui corporatist viril, cu BMW X5 la bază, să prefere o corporatistă blonduță, cu Matiz? Unde s-a rupt ceva în copilăria, în adolescența lor? Poate vreun unchi abuziv, vreun tată incestuos? Slavă Diavolului, mai există și din ăștia, dar nu cred că numărul acestor nemernici explică numărul mult mai mare […]

Sînt de-atîta amar de vreme aici, la Cotroceni, și niciodată n-am avut parte de-o tentativă de primire de mită, că nici n-a existat vreo tentativă de a mi se da. Ba, să nu mint: mi-a dat o dată Safta, femeia TESA de pe palierul doi, o sticlă de coniac din Republica Moldova, ca să n-o reclam la Băsescu că le cam bea în timpul serviciului, dar am ras-o amîndouă fifty-fifty, într-o noapte cînd președintele era dus la nu știu ce […]

Nu mă mai pot dezlipi de postul România TV. Mă uit fascinată la el, îmi fac cruci și cu mîna dreaptă și cu limba în cerul gurii și totuși postul nu dispare, dimpotrivă – rating-ul lui crește în mine ca o tumoare. Poftim, nu mai departe decît vineri seară: în timp ce toate televiziunile lumii civilizate vuiau de ceea ce s-a întîmplat atunci în München, care erau știrile „de maximă audiență” în fieful lui Sebastian Ghiță? „O CROITOREASĂ A ARS […]