Americanul Josh Davis a bătut palma la mijlocul anilor ’90 cu James Lavelle, fondatorul casei de discuri britanice Mo’Wax, pentru a lansa albumul său de debut, Endtroducing, unul dintre cele mai interesante materiale trip-hop ale acelor ani, construit exclusiv din sample-uri. Shadow a ajuns ulterior să deţină o colecţie de peste 60.000 de viniluri.
În 1998 a produs albumul Psyence Fiction al celor de la Unkle, iar în 2002 lansa The Private Press, albumul pe care se regăseşte poate primul meu contact conştiincios cu muzica de gen – piesa „Six Days“ (un cover, de fapt, după Colonel Bagshot), al cărei clip a fost regizat de Wong Kar-wai. La albumul* de astăzi, Davis lucrează de prin 2009. Lucrurile s-au schimbat, dar puţin: vocile apar mai des, iar piesele sînt gîndite aproape toate ca posibile single-uri. Pe de altă parte, el încă are unele dintre cele mai mişto sample-uri de percuţie şi, deşi epoca nu mai e aceeaşi, ignoră cu încăpăţînare tot ce s-a întîmplat pînă acum în muzica anilor 2000. Mai puţin pe Little Dragon.
* DJ Shadow, The Less You Know, The Better, Verve Records, octombrie 2011.
Gen „din aceeaşi categorie“
1. Prefuse 73 – The Only She Chapters. Mult mai interesat de prezent, Scott Herren are pe acest album influenţe serioase din muzica simfonică. Zgomotos pe alocuri, dar melancolic în cea mai mare parte a lui.
2. Modeselektor – Monkeytown. Deşi nu-ţi ajung degetele de la o mînă pentru a număra genurile prin care trec cei doi băieţi, materialul rezultat este intrigant şi sună tot mai bine cu fiecare ascultare.
3. Apparat – The Devil’s Walk. Cum nemţii o fac cel mai bine pînă la urmă, mi se pare normal să vă recomand felul în care Apparat se află, cu acest material, la graniţa dintre post-rock şi electro minimalist.
