Înainte de mutare, B52 era un club de compromis perfect acceptabil. Nu era foarte scump, nici extraordinar de bombă, cu muzică într-atît de OK cît să nu te stînjenească să fii acolo. Era clubul perfect ca medie cînd, într-un grup de minimum şase persoane, nu se ajungea la consens la întrebarea „Unde bem următoarea bere?“.
Toamna asta însă, ori din comoditate, ori din nevoia de a strînge cureaua, proprietarii au mutat clubul din spaţiul de lîngă Cişmigiu pe 11 Iunie, lîngă Club Fabrica, unde probabilitatea de a fi violat de o gaşcă de ţigani care pufăie perlandez creşte semnificativ. Noua adresă chiar e mult mai neatrăgătoare şi e, zic eu, şi motivul pentru care în Fabrica, în afară de serile de concerte, nu e niciodată foarte plin. Chit că cele două cluburi au acelaşi proprietar, o regulă de bun-simţ spune să nu-ţi pui niciodată toate ouăle în acelaşi coş, sau cluburile în acelaşi cartier uşor dubios.
Totuşi, ceea ce noul B52 pierde prin poziţionare, cîştigă prin altele. Noua hală e mult mai hală, adică aerisită, fără unghere jegoase, fără colţuri în care sînt pierderi de oxigen şi fără pereţi care sînt umezi cînd e înghesuială. Plus, drept bonus, poţi să treci printr-o pasarelă din B52 în Fabrica, la fel cum ai trece dintr-un tărîm în altul.
