Mintea unui mafiot bătrîn nu poate fi oprită decît de-o dambla. Atunci îi iau locul alţii ca el. Năravul de a-nvîrti lumea pe deşte nu-şi găseşte leac decît Sus, printre cei nedrepţi, printre diavoli ca el. Atunci va fi dans de laudă pe groapa lui. Fotbalul n-are creier, merge pe rulaj de carne crudă, de minţi proaspete dornice de ban rapid. Moare muşchiul, o beleşte ligamentul, te lasă aductorii. Printre asemenea animale de alergătură, fastcash-ul e lege. Iar o sperietoare cu gura mare ştie cum să dăinuiască. Şi-n comunism, şi-n capitalism, şi-n crizism.
Ştie el ce face. Ştie el ce face din cărniţa proaspătă. E stăpînul de mititei, cefe şi cîrnaţi. La fum de grătar rezistă, că are mintea afumată şi antrenată. Nervii lui Dragomir de la Ligă au trecut prin toate. Omu’ a dat cu nasul şi de tămîie, şi de puşcărie. Trăit în frici, călit în drăcării, ştie că numai gura e de el şi că doar Naş să ai de-a dreapta. Ştie una şi bună: e fotoliul de păzit. Uns cu alifii puturoase, bîntuit de pandalii gheboase. E al lui, e măreţ şi sacru.
O minte stăpînită de instincte de autoapărare. O minte nu cu creier şi neuron, nu. Din muşchi făcuţi în bătăi, bălăcăreli, situaţii extreme. O peşteră mucedă în care cei mulţi văd ditamai mall-ul de distracţii. O băltoacă stătută din care beau mulţi apă de plăcere, din ipocrizie, din fandacsie. O tragicomedie, nu singura din România.
