O carte despre România care s-ar putea să-i fi scăpat președintelui Băsescu. O semnalez consilierului care-i povestește o dată pe lună cîte un vers din Levantul. A scris-o în 1938 un englez*, care pe deasupra era un sir, după o călătorie de patru săptămîni prin România Mare, cu un an înainte.
În general, e de bine, totuși englezul are cîteva scăderi și omisiuni regretabile: se exprimă suspect de favorabil despre casa regală a României și despre educația primită de viitorul Mihai I. Se oprește la toate mănăstirile, ignorînd hanurile. Scrie cam mult despre țigani, ceea ce ar putea crea confuzii și azi. În trecere prin Dobrogea, n-a menționat satul în care urma să se nască actualul președinte. Pe litoral, le face reclamă bulgarilor, fiindcă n-a anticipat că vor lua înapoi Balcicul, cu tot cu vila reginei Maria, în timp ce despre Constanța scrie doar cîteva vorbe. Puncte bune – îi displace șprițul și e de părere că românii ar trebui să mai lucreze la vinurile lor, care sînt bune, dar nu grozave. Englezul are numai cuvinte de laudă despre țuica și bucătăria românească, de la ciorbe la mititei, sarmale și fleici. Nu se dă în vînt după castelul regal de la Peleș, dar putea s-o spună mai răspicat, nu să se dea după politețuri englezești. Drumurile proaste de la noi nu-l descurajează. I se par pitorești, chiar dacă sînt pline de praf și de gropi. La București îl atrage muzica de cîrciumă și se simte mai bine în localurile fără pretenții decît la Capșa. Acolo îl cuceresc cofeturile și bomboanele pe care le categorisește drept „aproape fără egal în Europa“. Una peste alta, viitorului baronet i-a plăcut România, nu regreta că e locuită și era cît se poate de optimist asupra viitorului ei. A fost, cred, ultimul călător străin care a scris despre România Mare. Și pînă nu se va uni Bulgaria, prin găgăuți, cu Republica Moldova și nu va anexa România, în semn de prietenie, cartea lui sir Sacheverell Sitwell va fi povestea unei țări care nu mai e.
Cristian Teodorescu
* Sir Sacheverell Sitwell, Călătorie în România, Editura Humanitas, 2011.
Citit, plăcut, poate vom reveni:
Lev Tolstoi, Război și pace, Ed. Leda, 2011. O capodoperă din care nu voi comenta decît prețul: 99,90 lei. Ori ceri un milion, fiindcă e cel mai tare roman al lui Tolstoi și cine vrea să arate că-l are în bibliotecă nu se uită la bani, ori îl scoți la un preț accesibil, încît să se îndure omul să-l și citească.
Bernhard Schlink, Minciuni de vară, Ed Polirom, 2011. Cum să te minți singur ca să-ți faci un bine și să-ți pară rău după aceea, fiindcă ți-ai f… viața din cauza asta. Carte de povestiri pe această temă a unui neamț care a cucerit lumea, nerecomandată lui Mircea Geoană și lui Emil Boc.
