Cea mai nouă boroboaţă a preşedintelui (aia cu Regele, da, care – şoc! – a băgat-o în trepidaţii până şi pe Andreea Pora) a evidenţiat necesitatea stringentă a introducerii unui nou post în organigrama de la Cotroceni:
acela de găsitor de scuze. Iese preşedintele şi i-o dă-n bot lu’ Ştefan cel Mare, pac, iese şi găsitorul de scuze cu nişte explicaţii cât mai plauzibile. Are un crizoi şi declară că Eminescu scria prost, Elisabeta Rizea era o idioată, iar Fecioara Maria n-avea cum să rămână gravidă fără să facă sex, pac, iese găsitorul de scuze şi o drege cumva, treaba lui cum. Ar mai trebui lămurit doar de câţi astfel de oameni e nevoie, că unul singur nu are cum să facă faţă întâiului delir al ţării.
E o problema aici. Gasitorul de scuze nu poate avea o slujba permanenta. Adik daca, spre exemplu, omul s-apuca sa calculeze bratul prezidential lovind peste bot un copil si sa demonstreze ca fizic este imposibil (!?!) nu ar fi normal sa primeasca, pentru slugarnicia sa, sa zicem …Ministerul Educatiei ? 😉
Bravo Bogdan , pe faza!