Există, oare, vreo limită atunci când vine vorba de cheltuirea banului public? Teoretic ar exista. Nu una, ci mai multe, impuse de legi, de acorduri interministeriale, de obligativitatea de a respecta un anumit deficit structural, de bun-simţ. Practic, însă, limitele cheltuirii de-a-mboulea a banilor pe care noi, ca tâmpiţii, îi plătim drept taxe şi impozite sunt ca extratereştrii: toată lumea este de acord că e imposibil să nu existe, dar nu există dovezi în acest sens.
Dacă deschizi SEAP-ul, în orice zi a săptămânii, e aproape imposibil să nu dai peste două-trei licitaţii care îşi bat joc de câteva zeci de mii de euro de parcă banii ar fi nişte copilaşi fără apărare, iar autorităţile ar fi ori belgieni, ori preoţi catolici.
Să luăm un caz, aproape la întâmplare: Spitalul Judeţean Satu Mare, instituţie la fel de văduvită de buget ca mai toate instituţiile sanitare, găseşte de cuviinţă să ceară o ofertă pentru achiziţionarea de toner pentru o imprimantă Brother DCP-7065 DN. Firesc, pe alocuri, căci imprimanta fără toner e ca pacientul fără medicamente, ca spitalul fără medici, ca medicul fără plic, ca Ciomu fără bisturiu. Pe de altă parte, nefirescul demersului Spitalului Judeţean Satu Mare vine din faptul că îşi doreşte toner pentru imprimanta cu pricina pentru următorii trei ani. Şi nu doar atât, dar vrea toner de nici mai mult, nici mai puţin decât 66.960 de lei (15.381 de euro). De banii ăştia, se cumpără minimum 363 de tonere pentru imprimanta cu pricina, adică minimum zece bucăţi pe lună. Cum un astfel de toner poate tipări, fără probleme, 1.200 de pagini, ar însemna că Spitalul Judeţean de Urgenţă din Satu Mare are tirajul editurii Humanitas, tipărind minimum 435.600 de pagini în trei ani de zile. Pentru a depozita atâta hârtie tipărită nu este suficient un birou, fiind nevoie, probabil, să se elibereze două-trei saloane, să fie aruncaţi în stradă 10-15 bolnavi, să fie concediaţi câţiva medici şi nişte asistente care, oricum, ar şoma. Şi, totuşi, e spital judeţean sau Biblioteca din Alexandria?
Exceleeent!! ……Excelent articolul ..Mi-au dat lacrimiile …Si de ras …..dar mai ales de plans …Mersi!