I-a venit sorocul și Muzeului literaturii române, din Bd. Dacia 12, colț cu Iorga. Trebuia să se întîmple, toată lumea știa, da’ nu credea nimeni. Pe 15 iunie, va fi evacuat, nu se știe unde, împreună cu tot patrimoniul aflat în depozite. După ce USR și-a pierdut sediul (clădirea Monteoru) din neglijență, a căzut și ăsta. Nu-i vorbă, sediul fusese cîștigat de zece ani, noul/vechiul proprietar a închiriat fără voie, dar… nimeni n-a plătit chiria. De aici se trage beleaua. Chiria nu-i mică, cine crede că e un mizilic se înșeală. Numai că nimeni, repet, nimeni nu a bănuit că dreptul proprietarului e chiar un drept, ci un moft. Așa că, pe 15 iunie, războiul dintre Primărie și proprietar se va sfîrși. Ar trebui să pomenesc istoria tumultuoasă a imobilului, care avea, la un moment dat, doi proprietari: Mihai Sturdza și Emanoil Rudeanu. Se spune că, prin contractul de vînzare-cumpărare nr. 867, din 18 iunie 2013, Mihai Sturdza a cumpărat, cu 2.000.000 euro, partea celuilalt. N-a fost o afacere prea rea, că Primăria a fost obligată să achite o chirie de 360.000 de euro pe an. Doar că nimeni n-a plătit un leu. Muzeul, nu, că n-avea atîția bani în buget. Primăria, nu, că Muzeul nu-i bordură. Hop și portăreii la ușă. Între timp, toți dau din colț în colț. Dar banul nu iese: proiectul de suplimentare a bugetului cu două milioane de lei a fost respins de Consiliul General.
Duminică, au fost cîțiva pîrliți (printre care și subsemnatul) să protesteze. I-au admirat rarii șoferi și ferestrele goale. Însă hipsterii au mustăcit: cîtă lipsă de imaginație! Ăștia sînt scriitori? Apoi au rîs pe Feisbuc, cum le șade bine.
