Regina Elisabeta a II-a a împlinit, cu pălăriile ei vioaie, 88 de primăveri. Bietul prinț Charles! Pot să-mi imaginez cu ușurință cum peste 12 ani, cînd regina va face suta, prințul, aflat pe patul de moarte și vegheat la căpătîi de plictisita sa mamă și de urîta cu spume Camilla, își va geme stins ultima sa dorință: „Geeem! Geeem! Gem de Viscri!“.
„Ce ziceți, domnule președinte“ – i-am spus eu lui Șăfu’, acu’ o săptămînă, ca să mai schimb vorba, că era cătrănit rău –, „Elisabeta a II-a a împlinit 88 de ani!“ „Toți sinecuriștii ăștia, măi Nutzi – a zis dînsul –, toți regii și reginele astea, dacă nu sînt omorîți, trăiesc mult, că n-au nici o treabă. Stau pe tron, mănîncă, beau și se f… între ei, în timp ce supușii lor suferă. Păi, și Elisabeta asta, ce mare brînză a făcut? S-a fîțîit de colo-colo prin palatele ei, construite cu sudoarea poporului! Și-apoi nu uita, măi Nutzi: și mă-sa Elisabetei, și bîlbîitul de tac-su, ca și bîlbîitul de Mihai al nostru, au fost slugi la ruși, că s-au aliat cu ei și-apoi
ne-au dat lui Stalin. Cînd aud de monarhie, mai ales de asta britanică, îmi vine să scot mineralieru’, să ies din Tamisa și să intru-n Buckingham, mama lor de îmbuibați!“
(va urma)
