Poate că Dan Diaconescu nu e un tip inteligent, cult și cu un simț al stilului ieșit din comun. E posibil să nu aibă toți dinții în gură și nici cel mai negru păr care apare pe televiziunile românești. Ce nu poate să-i ia nimeni însă e talentul de a pune în scenă anchete de presă. Diaconescu e un povestitor înnăscut, e ceea ce americanii, în limbajul lor lemnos, numesc un storyteller. Dacă-i dai o anchetă susținută cu documente oficiale, contracte și declarații olografe ale părților implicate, el ți-o împachetează sub forma unei narațiuni ușor de înțeles, a unui episod spectaculos din eterna luptă dintre bine și rău. Din Critica rațiunii pure poate să scoată un Lord of the Rings de opt ore, filmat exclusiv într-o garsonieră de 16 metri pătrați. Pitici, creaturi diforme, monștri lacomi, nimic n-o să lipsească din studioul ăla improvizat. Dar, mă rog, să nu divagăm.
Ca orice povestitor înnăscut, Dan Diaconescu știe că pe oameni îi plictisesc numele, poate că și pe el. Nimeni nu vrea să învețe nume noi, mai ales după o anumită vârstă. De aceea, DD preferă să pună în scenă cazurile pe care le discută apelând la arhetipuri jungiene. În dosarul de trafic de influență al lui Mircea Băsescu, de exemplu, a găsit un misterios ”bătrân de la București” de care se tot agață. Pare că acel bătrân, la care trebuia să ajungă 500 de mii de euro, nu e doar cheia cazului, ci și un înțelept influent, cu puteri nefirești, care învârte pe degete Justiția din România și-i controlează din umbră, ca un păpușar, pe toți liderii mondiali care decid soarta lumii la summit-urile G7.
Iar partea bună e că Dan Diaconescu l-a și găsit. E un băiat care a făcut pușcărie cu Bercea Mondial. Nu e foarte bătrân, abia a trecut de 60 de ani, dar niște dinți lipsă și-un păr cărunt îl recomandă pentru poreclă. L-am văzut dând un interviu pentru televiziune la o terasă cu scaune de plastic. Din ce-am reținut, a fost închis după ce a furat o mașină. În arestul Poliției, l-a cunoscut pe Bercea Mondial, căruia i-a promis că poate să-l ajute cu avocații. Pentru că nimic nu demonstrează mai clar influența pe care o ai asupra Justiției decât faptul că ai fost închis, ca ultimul găinar, după ce-ai plecat din parcare cu o mașină care nu era a ta.
Cred că am conturat un portret destul de exact al bătrânului păpușar care îi joacă pe degete pe oamenii puternici din această țară. Ați putea crede că e greu să ajungi în proximitatea unei asemenea persoane pentru un interviu. Și ați avea dreptate. Dar nimic nu e imposibil pentru un jurnalist, atunci când el își permite să-i dea sursei sale două țigări și să-i cumpere un espresso lung. E bine, totuși, că reporterii de la RTV s-au mișcar repede. Riscau ca bătrânul care controlează Justiția din România să intre iar la închisoare, pentru o amendă RATB pe care nu și-a plătit-o la timp.
