A mai trecut un 23 August, sumă rotundă, 70 de ani. Haioasele sondaje TV (irelevante, desigur, d.p.d.v. sociologic) ne-au prezentat niște persoane puțin interesate de tot ceea ce s-a întîmplat de la pașpatru încoace. Pentru destui, 23 August e doar numele unui fost stadion, ăla unde-i acum Mall Arena sau, mai oficial, Arena Națională. Bă, n-are cum să rămînă așa! Putem pune întrebări, căutăm explicații. Din înaltul acestor peluze de pe fostul „23 August“ ne privesc șapte decenii de istorie fotbalistică românească!
La 23 august 1944 a fost ce a fost, cine știe cunoaște. Alta-i cioaca, motiv de reflecție, cu ce s-a întîmplat dup-aia. Dacă au existat mai multe perioade ale comunismului românesc, ei bine, au existat și mai multe epoci ale fotbalismului din aceeași epocă. Întîi, pînă-n ’48, i-au lichidat pe dușmanii de clasă, de la Carmen, Juventus, Ciocanul sau Unirea Tricolor. I.T. Arad (UTA, cum s-ar zice), opera baronului Von Neumann, a mai supraviețuit deghizată pînă în 1950, sub pseudonimul de Flamura Roșie Arad. Atunci se purtau deja echipele muncitorești – Locomotiva, Minerul, Metalul, Partizanul… A mai fost și Petrolul, pînă cînd, la răscrucea anilor ’60, marea echipă a CCA și, pe urmă, Dinamo au dominat cincinalul.
Vin anii mai relaxați, așa-zisa „relativă liberalizare“. Îți mai apare iarăși un Petrolul, un Rapid, o UTA, chiar niște nenorociți de la FC Argeș. Ciudat, intelectualismul e prețuit sau măcar tolerat în Divizia A, cu atîția „studenți“, sanchi, de la Sportul, cu „politehniștii“ de la Timișoara sau Iași, cu „universitarii“ clujeni și mai ales cu Universitatea Craiova, unica, Maxima. Pînă la un punct, prin ’81. De atunci încolo a fost Dinamo și, pînă-n ’89, doar Steaua. Ce a urmat e altă, lungă, poveste. Rămîne pe altă dată. Steaua a tras la Revoluție și a întors decisiv armele, iar Dinamo și-a luat revanșa, conducînd actualmente jocul. Asta e, n-are nici o legătură cu fotbalul. În fotbal, de la 23 August 1944 și pînă-n ziua de azi, jucătorii dimpreună cu spectatorii au trăit fenomenul cu aceeași candoare și intensitate.
Noi, aici, am ținut doar să ne amintim că, într-un fel sau altul, toți ne tragem de la 23 August, dată istorică sau stadion.
Păi, dacă tot nu știm cum stăm și încotro ne îndreptăm, tovarăși, măcar să știm de unde venim! Trăiască și înflorească scumpa noastră patrie, Republica Fotbalistă România!
N-am apucat si eu sā merg la o paradā de 23, si-acu îmi pare rāu. Ne-a pricopsit nea Nelu cu întâiul lui decembrie, care nu e nici 5% din ce era, si când oricum nu-ti vine sā stai sā casti gura pe strāzi.