Schepsisul dezincrementării lui Palada

Premierul Ponta s-a păgubit și de cel de-al doilea purtător de cuvînt. Pe Andrei Zaharescu l-a trimis în diplomație, în Africa de Sud, fiindcă vorbea prea puțin. Pe Mirel Palada, cel căruia îi plăcea să execute electric jurnaliști, l-a lăsat consilier, luîndu-i vorbele pentru presă, fiindcă spunea și scria vrute și nevrute. I-a luat, adică, jumătatea vizibilă din incrementarea sa la Guvern. Dar cum ar zice profesorul de pian Gavrilescu, cel din La țigănci, știe dl Palada, „cînd este omul cult, le suportă mai ușor pe toate”.

Să-l fi scos premierul din priză pe Palada cu gîndul să-și facă ochi de cumătru cu Andrei Pleșu, care a scris deunăzi că orice alt candidat la președinție ar fi mai bun decît Victor Ponta? Potrivit cărui calcul? Simplu, cînd Palada era purtător lui de cuvînt, a avut niște schimburi de replici cu Pleșu, de-l asemăna pe eseistul îngerilor cu Vadim Tudor și zicea că l-a băgat la coada clasamentului său cu autori. Pe cale de consecință, dacă Ponta i-a luat piuitul oficial lui Palada, s-ar cădea ca și Pleșu s-o lase mai nuanțat față de el. Nu să-l laude – asta ar fi prea mult –, dar măcar să n-o mai scrie pe-aia cu oricare altul în afară de Ponta. Însă, pînă la Pleșu, premierul o fi socotit că el trage ponoasele pentru plăcerea lui Palada de a pune gazetari la rotisorul electric. De-aia mai întîi și-a somat purtătorul de vorbe să-și pună cenușă în cap, ceea ce Palada a făcut, sperînd să scape cu atît, apoi i-a luat și funcția, ca să le dea satisfacție jurnaliștilor care au citit zicerea lui Anton Pann, aia cu „Vorba pe unde-a ieșit, mai bine să fi tușit!”.

Tusea e de două feluri, și-o fi amintit premierul. Cu sau fără expectorație. Și văzînd că nu-i ajunge tusea seacă, aia cu care a anunțat că n-are nevoie la Guvern de un nou Lăzăroiu, Ponta l-a expectorat din funcția vizibilă pe, altfel, devotatul său Mirel Palada. Dar ca să nu pară că-și sacrifică oamenii ca Lăpușneanu, la cererea prostimii, Ponta a procedat ca milițianul care a mutat victima accidentului de pe Edgar Quinet pe Academiei, cu deosebirea că pe purtătorul de cuvînt Palada l-a lăsat pe Edgar Quinet, pradă presei, iar pe consilierul Palada l-a ascuns în Palatul Victoria, fiindcă mai folosește și altădată. C.T.