Muzeul cu ghinion

Prin cîte a trecut Puia, fata adoptivă a lui Rebreanu, pînă și-a văzut apartamentul din Cotroceni casă memorială, cu acte în regulă… Ideea îi venise prin anii  ’70, cînd a semnat o hîrtie la notariat cu un ardelean transplantat la București. Ardeleanul era un tînăr cult și de încredere, dar a murit subit la doi ani după ce-a încheiat Puia convenția cu el. Vreun an l-a plîns, ca pe fiul ei. Apoi a găsit o familie de ardeleni tineri și cu analizele perfecte. S-a dus Puia cu ei la notariat și a început să-i instruiască asupra conținutului apartamentului. Erau ordonați și prindeau ușor, încît după șase luni viitorii custozi ai muzeului Rebreanu găseau obiectele pe care Puia le rătăcea prin casă și făceau pe ghizii pentru musafirii care călcau pentru prima oară în apartament. La cinci ani și 13 zile de la semnarea convenției, viitorul custode a făcut o gripă ușoară, dar după o săptămînă a murit. Văduva lui a ajuns la concluzia că apartamentul e cu ghinion și a stricat convenția cu Puia. Urmașa lui rebreanu a intrat în tratative cu Alexandru Condeescu, pe atunci tînăr director al Muzeului Literaturii Române, și a murit liniștită în 1995. Apartamentul ei devenise muzeu, cu placă de marmură la intrarea în bloc. În 2007, la 13 ani după ce semnase convenția cu Puia, moare și Condeescu. N-avea decît 57 de ani și nu era superstițios, dar cum știa povestea apartamentului, i-a spus unui prieten că poate ar fi fost mai bine s-o fi îndreptat pe Puia către venerabilii de la Academie.