Cine taceee și joacăăăă?

Cînd s-au strîns, pe la începutul verii, să-și negocieze viitorul, vechii liberali și vechii feseniști vopsiți în portocaliu s-au uitat de jur-împrejur și l-au ales, pînă la urmă, pe cel mai moale dintre ei să le fie baci, dacă are noroc, pînă prin 2019. S-au gîndit oamenii că oricum îi cam încurcă pe la chefuri cu tăcerile alea semnificative și că, dacă-l fac președinte, o să-i lase în pace cinci ani, după ce, eventual, îi și aduce la guvernare. Numai că nici nu s-a văzut molîul cu sacii de voturi în căruță, că a și început să facă ordine prin partidul acum unit. A spus cine trebuie să se ocupe de ce, care-s noile directive și cam cum vor merge lucrurile. Ba, mai mult, a anunțat că mingea va sta în permanență la el, acolo unde stau și dosarele pe care i le vor pune la dispoziție șefii serviciilor, în calitatea lui de șef al CSAȚ. A fost prima dată cînd partidul ăla, numit eufemistic și „Noul PNL”, a părut cu adevărat unit, căci toți și-au pus – mai întîi în șoaptă și abia apoi cu glas tare – aceeași întrebare: „Ce-am făcut, nene, ce-am făcut?”. Acum pare puțin cam tîrziu pentru răspunsuri la întrebări din astea existențiale, dar sigur în cîțiva ani, cînd și-or lua țara înapoi pentru aproximativ cinci minute, află ei.