O memorialistă care trebuie încurajată

Întristată, dar încă optimistă, nerujată, încercănată și îmbrăcată parcă de la second hand, doamna Elena Udrea s-a apucat de scris pentru Editura DNA. Pentru a-și populariza opera, domnia-sa a dat un interviu la Hotnews, în calitate de debutantă în memorialistica deghizată în plîngeri și delațiuni.

O parte a criticii de întîmpinare, alcătuită din comentatori de televiziune și din jurnaliști, a elogiat-o pe tînăra autoare pentru sinceritatea poveștilor ei din realitatea imediată, admirîndu-i arta cu care trece de la relatarea peripețiilor vieții sale casnice la treburile statului. Memorialista povestește întîlnirile sale secrete sau discrete cu personalități politice sau din lumea afacerilor, inclusiv cu primul bărbat al țării, vorbind cu aceeași naturalețe cu care reproduce discuțiile cu fostul ei soț. Cu o intuiție feminină fără greș, dna Udrea înțelege că fostul al șef statului avea o impresie greșită despre propria sa persoană, crezînd că era cel mai informat om din România doar fiindcă primea rapoarte din partea serviciilor secrete. Memorialista îl corectează cu o fermă delicatețe, precizînd că președintele ar fi fost cel mai manipulat om din România dacă n-ar fi beneficiat și de informațiile furnizate de dînsa.

Fără să-și aroge merite, ci doar de dragul restabilirii adevărului istoric, debutanta într-ale memorialisticii dezvăluie rolul capital jucat de domnia-sa în numirea într-o înaltă funcție a unei procuroare care, vai, s-a dovedit a fi de conivență cu un personaj malefic din SRI, decis de multă vreme să o distrugă. Cu aceste capitole ale dezvăluirilor sale, dna Udrea a stîrnit admirația comentatorilor pentru tăria cu care și-a învins temerile, altfel vădite, după ce a căzut victima unei combinații de culise pregătite pas cu pas de cei care vor s-o nimicească.

Alți critici, preocupați în special de capacitățile sale scriitoricești, i-au lăudat dnei Udrea puterea de a fabula cu convingere, în care au văzut dovada unui talent frust, de mare viitor. Și unii, și alții au remarcat stilul oral al autoarei, cu greșeli de exprimare de o mare autenticitate, cu fraze fără șir, menite să sugereze emoția ei rapsodică.

În sfîrșit, sub aparenta lipsă de logică a organizării narațiunii, experții genului văd semnele unei opere de mari dimensiuni pentru care autoarea ar trebui să stea departe de tentațiile vieții cotidiene, într-un spațiu care a fertilizat și inspirația altor personalități ce și-au descoperit acolo o nebănuită vocație.