Eurovision, o mizerie din banii noștri

Știm cu toții că există mai mult rahat la TV decît ar putea să nască toate cururile umane într-o mie de ani. Idioți prezentîndu-și viața de idioți, abilitățile de idioți și gîndurile de idioți pentru a distra niște oameni chiar și mai idioți decît ei. Știm și că e din banii noștri, într-un fel sau altul. PRO TV s-a susținut din evaziune fiscală, Antena din agerimea lui Voiculescu cu terenul ăla de la stat și Prima din măgăriile lui Burci. În tipicul stil românesc, chiar și televiziunile private au devenit paraziți ai statului.

E normal. Televiziunea e pe moarte. E greu să vinzi publicitate pentru un produs cînd doar proștii săraci consumă. N-au bani ăștia decît de suc, bere, semințe și vreun supliment alimentar care nu face nimic, dar e ambalat frumos și e la modă. Trebuie să faci măgării ca să susții turma de nași, fin, cumetri și nepoți care a inundat fiecare televiziune. Nu e ca și cum ăia ar face ceva util. Și nici dacă ar face, n-ar avea pentru cine.

Ce e și mai insultător decît omul care-ți fură din taxe e însă omul care vine și îți ia. Așa, cu nonșalanță, ca și cum ar fi al lui. Nici măcar nu așteaptă să te uiți în altă direcție, ca un hoț respectuos. Ca TVR, acest monstru bugetofag util ca al treilea sfîrc, care nici măcar nu reușește misiunea simplă de a ține idioții în casă și preocupați de ceva fără sens, ca să nu iasă afară și să emită păreri. Singurul motiv pentru care mai există e că politicienilor le e jenă să închidă șandramaua și insistă să le plătească salariu degeaba, din banii noștri, unor inutili, ca să nu moară de foame. De parcă ar fi util societății ca ăia să nu moară de foame. Să le taie salariul în masă, ca să-i vedem cum plonjează peste senatori de la etaj. Poate avem noroc și, din două mii care se aruncă, nimeresc vreo doi-trei parlamentari. Sînt ușor de nimerit, că-s grași.

Eurovision costă TVR vreo 200.000 de euro anual, din banii noștri. Pe lîngă ăștia, mai cer, anual, încă vreo 200.000 de la Guvern, că, deh, costă să-l pui pe Aurelian Temișan să cînte șlagăre de anii ’90 cu versuri care nu spun nimic în trei limbi și să bagi pocnitori sub fusta unei minore. Circ ridicol și muzică atît de proastă încît trebuie să fii complet tîmpit și autist ca să nu ți se facă greață de la ea. Măcar de s-ar justifica prin audiențe, dar, anul acesta, superba finală Eurovision a fost pe locul 5 în intervalul ei orar. Pînă și la Schimb de mame s-au uitat mai mulți oameni decît la Eurovision, dar imbecilitatea aia nu ne costă nimic.

Statul a dat mai mult de doi euro de prost care s-a uitat la chelul de la Voltaj cum insistă să nu aibă mai mult de două note muzicale la încă o melodie și să pronunțe cuvinte aiurea pentru că nu știe să scrie versuri. Am dat bani pe un rahat pe care nu-l vede nimeni. Dar, dacă am înțeles ceva din relevanța acestui concurs, e că peste cinci ani îl vom vedea pe chelios cum suge rîme în Africa, la Sînt celebru, scoate-mă de aici! Poate atunci îl va vedea și pe el cineva.