Anunțata retragere, la GDS, a lui Gabriel Liiceanu din Uniunea Scriitorilor, urmată de explicații online, mi se pare o lovitură teribilă dată actualului președinte al USR, Nicolae Manolescu, dar cu o motivație mai degrabă subțirică. Gabriel Liiceanu nu mai vrea să fie coleg cu acei membri ai Uniunii care publică texte buruienos-nerușinate.
Totuși, șeful Editurii Humanitas nu s-a împiedicat să publice poveștile cu iz porno al lui Creangă și, din cîte știu, nu i-a reproșat lui Horia-Roman Patapievici că a promovat la ICR poeți din cauza cărora Patapievici a fost acuzat că exportă literatură licențioasă, în contul României. Ba, îmi aduc aminte că pe atunci Gabriel Liiceanu susținea la televizor libertatea de expresie a artiștilor promovați de ICR, dintre care unii erau acuzați de pornografie sau de alte păcate stupid scoase în față de Antenele lui Voiculescu pentru a nimici echipa lui Patapievici. Chestie cu care am fost de acord. Așa că nu-mi place principalul motiv pentru care Gabriel Liiceanu și-a anunțat demisia din Uniunea Scriitorilor. Cel de-al doilea motiv, că el, ca editor, nu mai vrea să colecteze timbrul literar pentru USR, în calitate de membru al acestei uniuni, are toate datele unui motiv de demisie. Nu poți fi și director de editură care se ceartă cu Manolescu, și membru al uniunii pe care o conduce Manolescu.
Dar, din acest punct de vedere, mi se pare mai tare un duel direct, de adio, cu președintele USR decît un meci cu autorii care nu-ți plac din uniunea din care vrei să pleci. Cu atît mai mult cu cît Gabriel Liiceanu remarcă faptul că această uniune a ajuns la 2.600 de membri, potrivit datelor furnizate de președintele USR. De unde dracu’ sînt atîția scriitori în România? În anii ’90, cînd mi se cereau recomandări pentru intrarea în Uniune, i-am refuzat pe atît de mulți candidați, încît mi s-a dus vestea de adversar al petenților.
Pe atunci, ca și acum, credeam că un scriitor e o persoană care nu aleargă după o legitimație, ci se legitimează cu fiecare carte pe care o scrie. Or, cîți dintre membrii Uniunii Scriitorilor mai scriu? Și cîți dintre cei care mai scriu contează ca scriitori? Cînd romancierul Liviu Rebreanu a preluat conducerea Uniunea Scriitorilor a scuturat-o de scriitorii cu numele, care poluau scriitorimea. Criticul Nicolae Manolescu are socoteli mult mai sindicaliste, care fac dintr-un scriitor nu o valoare literară, ci în primul rînd un vot pentru președintele USR. Iar dacă scriitorii care scriu își permit să-l conteste, Nicolae Manolescu îi ridiculizează procentual. Că nu sînt decît un procent insignifiant dintre membrii USR. Păi, dacă, de fapt, cam atîția contează, dle Manolescu, ce le puteți face? Liiceanu a plecat din USR. Mai dați și dvs. afară din Uniune pe cei care vă contestă, ca să rămîneți numai cu cei care vă aplaudă.
