Dușmanul și prietenul cel mai bun al bărbatului
– Iubito, trebuie să mergem la ziua lui Gigel.
– What???
– Tre’ să mergem la ziua lui Gigel. Ești surdă?
– Care Gigel? Gigel Popescu, fiul lui Ion și al Mariei, căsătorit tot Popescu?
– Ăla.
– Gigel Popescu, cel mai mare dușman al tău?
– Chiar el.
– Păi, nu vă urâți? Nu v-ați bătut până v-ați dat borșul pe nas?
– Așa, și?
– Nu s-a dat la fosta ta prietenă? Nu i-ai împrumutat bani și nu ți i-a mai dat niciodată?? Nu ți-a lovit mașina??? Nu ne-a strivit hamsterul și ne-a umplut pisica de păduchi lați???? Nu ne-a călcat, de Revelion, în salata boeuf?????
– Șiiiii?
– OK, nu voiam să aduc vorba și despre asta, că e dureros, dar știi foarte bine că a… a… a…
– A?
– A abuzat-o pe maică-ta.
– N-a abuzat-o, că i-a plăcut și ei.
– Mă rog, înțelegi tu…
– Înțeleg. Dar nu văd ce legătură are una cu alta. Pentru aia l-am băgat în spital, acuma e ziua lui. Nu amestecăm băgatul în spital cu aniversările.
– I-ai promis că, dacă se mai atinge de ea, îl omori.
– Păi, asta o să și fac, da’, până una-alta, e ziua omului, hai să-i urăm sănătate și toate cele bune, să ne simțim bine și să nu i-o stricăm cu prostii.
Bărbații își pot rări reciproc dinții acum, pentru ca, peste cinci minute, să fie din nou cei mai buni prieteni. Cercetătorii britanici încă n-au reușit să explice de ce. E posibil să uite, din când în când, că și-au jurat să se urască la bine și la greu, până când moartea îi va despărți.
Până ce gestul le va despărți
E enervant când se ceartă femeile, pentru că nu se ceartă între ele. A ta se ceartă cu tine ca și cum tu ai fi aia, prietena ei, cu care se ceartă ea.
Ele se despart oarecum OK, fețe reci, pa, pa, după care începe:
– Ai văzut-o?
– Da, am văzut-o…
– Mamă, cât de jegoasă a putut să fie!
Habar nu ai despre ce e vorba. S-a întâmplat ceva la un moment dat, erai și tu acolo, dar nu ai sesizat nimic. A pus aia un accent nu știu cum pe un cuvânt, nu i-a ieșit bine căciulița de la “â” prin strungăreață, s-a uitat în altă parte când trebuia să se uite în partea ailaltă, oricum, un amănunt atât de fin, o șuviță de păr pe care și-a încordat-o aia nu știu cum.
Eh, și se ceartă cu aia ca și cum tu ai fi ea. Trebuie să fii foarte atent ce spui pentru că tu ești aia. E posibil ca cearta pe care ți-o iei atunci să fie cea mai crâncenă din viața ta: peste ce-ai primit de la profa de Bio și peste ce-o să pățești mai târziu, când o să-i zici că te-ai cuplat cu tipa asta cu care se ceartă ea acum și că o părăsești.
Foarte exact nu știe să zică ce i-a făcut aia, motiv pentru care se exprimă de genul: Hai, mă, acuma mă faci și oarbă? Sau: Mă scoți nebună sau ce?
Oricum, din inerție, vreo două-trei ore nu mai vorbește cu tine.
Şi atâta putere are de a te identifica cu aia încât, atunci când te duci la toaletă să faci pipi, lași colacul jos și te așezi.
Dup-aia, peste douăzeci de ani, se reîntâlnesc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Exact cum ai crezut și tu.
