Se strînge o mulţime furioasă în faţa palatului lui vodă şi ţipă nemulţumiţii: „Capul lui Moţoc vrem!” Moţoc, primul sfetnic al lui Vodă: Nu te uita, Măria-Ta în gura lor. Sînt proşti!” „Proşti, dar mulţi, Moţoace!” Şi l-a dat Vodă pe sfetnic mulţimii care a procedat cu el cum a crezut de cuviinţă.
Să fi citit Emil Boc nuvela lui Negruzzi sau instinctul îi spune să nu se dea dus de la Palatul Victoria? Băsescu l-ar mazili, dar el nu se lasă. L-ar da jos şi unii din partid – Blaga, Oltean şi alţi căuzaşi ai PDL. El, sireacul, nu şi nu! Că să mai vedem, că situaţia se îndreaptă. Ba ştiindu-l pe Băsescu la strîmtoare, s-a tras către el – să vedem ce zice şi preşedintele şi vă vom comunica.
Tot scăzînd PDL în sondaje, căuzaşilor a început să le miroasă a dezastru şi i-ar face vînt pe scară mititelului. Dar acesta, socotindu-se în mintea lui, s-o fi gîndit că dacă le face pe plac burzuluiţilor se alege praful de caftanul lui şi se întoarce la coasă, poate nici acolo cu normă întreagă. Drept care dă să se încoţopenească la Palat, pînă or ieşi urzicile şi ştevia şi-şi găseşte lumea de lucru la cules. Că scîrţîie droaşca din toate încheieturile? S-o mai găsi o roată pe drum, o mai arunca un sac cu grăunţe la proşti. Că dacă rămâne căruţa-n drum, mai bine sus pe capră decît să împingi la ea pe jos.
