Jurnalul Papei Francisc I (papă en-titre)
16 mai 2015
Dragă jurnalule pontif, în calitate de papă cool de-abia aștept să mă întîlnesc cu un președinte cool ca Iohannis. Mai ales că noi, argentinienii, i-am primit întotdeauna cu căldură pe nemți.
Zilnic am de-a face cu tot felul de cazuri umanitare disperate. Am făcut ologi să meargă din nou, orbi să vadă din nou, băsiști să gîndească din nou. Nu-mi place să mă laud, că-i păcat, dar pînă ieri aveam o rată de vindecare de 98%. Ieri m-am întîlnit cu Iohannis, frate! Două ore n-am putut să-l fac pe martalog să vorbească nici cu garda elvețiană, iar cînd în sfîrșit a vorbit m-a întrebat cine mi-a zugrăvit Capela Sixtină și cîți bani mi-a cerut escrocul.
I-am spus domnului Iohannis că probabil și fostul nostru Papă, Joseph Ratzinger, s-ar fi bucurat foarte mult să-l cunoască și a avut o criză de nervi, a început să urle molcom: “Ce-i idioțenia asta? De ce să se bucure să mă vadă? Doar pentru că și el e neamț? Ăsta-i singurul motiv?”. L-am liniștit că nu, voia să-l vadă pentru o problemă de fizică din liceu.
Domnul Iohannis mi-a dăruit o monedă de aur cu efigia Sibiului. Mi s-a părut un gest foarte drăguț pînă cînd, la sfîrșit, a ținut să precizeze că a adus-o doar ca să mi-o arate, nu poate să mi-o de tot pentru că-l sparge Patriarhul Daniel dacă-l prinde c-a-nceput să dăruiască aur și altor lideri religioși.
Jurnalul lui Klaus Iohannis (om gospodar)
16 mai
Dragă jurnalule, ca luteran, am venit la Vatican cu planuri mari. I-am propus Papei o reformă structurală de proporții a Bisericii Catolice și tocmai îmi suflecam mânecile ca să mă apuc de treabă când Francisc I mi-a zis că nici nu vrea să audă. A trebuie să revenim la discuția de mai devreme și să tac pentru încă două ore.
Am auzit că Papa Francisc I obișnuia să meargă cu autobuzul pe vremea când locuia în Buenos Aires. O să păstrez informația asta pentru mine. Dacă află Patriarhul Daniel, o să înceapă să gonească prin București într-un luxos autobuz personal și chiar n-am chef de încă un mastodont care să încurce circulația.
Am citit că Vaticanul e cel mai mic stat din lume. De fapt, cu greu îi poți spune stat. Sincer, n-aș putea să fiu președinte aici. Și nu doar din cauză că Vaticanul nu are prevăzută această funcție în organigramă. Și nici pentru că sunt luteran. Ce mă oprește cu adevărat e că Vaticanul e atât de mic încât n-aș putea deține doar eu șase case pe teritoriul lui.
