E sezonul nunților și, hai să fim serioși, ați fost la cel puțin o nuntă anul ăsta sau urmează să mergeți. Că-i urît să nu mergi, că ei au fost la a noastră, că o dată se însoară verii tăi din Vaslui între ei, că e băiatul mijlociu al colegei lu’ mama și doar trei copii mai are pe lîngă el. Din fericire, la nunți se bea mult, mai puțin atunci cînd nu bei că ești șofer. Și o să vrei să fii șofer ca să fii sigur că o să te cari cît mai repede de-acolo. Ei, în situația asta tristă în care nu vrei să fii acolo, n-ai băut nimic și mai ai de așteptat cel puțin un fel de mîncare pînă poți să-i dai 90 pe bulevard, începi să asculți muzica pe care băiatul cu cămașă roz de la platane o pune și, mai rău, să descoperi mesajele ascunse.
Decît să speli vase mai bine improvizezi – “Eu țin dragostea cu anu’ (cu anu’) / Și beau vinul cu borcanu’ (borcanu’) / Și rachiu-l beau cu sticla, / Nu-mi pare rău de nimica.” Nu înțeleg cum de atîția ani, de cînd rulează melodia asta, nici un local întreprinzător nu s-a gîndit încă să servească vin la borcan și cum la IKEA n-a apărut încă borcanul de băut vin “Mucinbjorn”. Din punctul meu de vedere, totuși, orice borcan plin cu un lichid gălbui seamănă prea mult cu alea de la urinocultură, deci mulțumesc frumos, dar cel mult am să beau vinul din paharul cu Țestoase Ninja al lu’ ăla mic.
Dacă o femeie te refuză, înseamnă că nu-i place matematica – “Hai, mîndră, în Dealu’ Spirii / Să te-nvăț tabla-nmulțirii, / Cît fac doi ori doi / Și noi amîndoi. / Doi ori doi fac poate patru / Iară noi doi facem altu’, / Că nu-i așa greu / Dacă ți-l fac eu.” E foarte greu de înțeles cum o femeie normală ar putea rezista unei astfel de combinații letale de romantism, aritmetică și instigare la nefolosirea mijloacelor de contracepție. Totuși, poate că-n zilele noastre, cînd dai peste un tip care “poate” știe cît fac doi ori doi, e bine să te ții de el cu dinții, nu poți să lași să-ți scape așa niște gene de campion.
E posibil ca socrii tăi să fi fost subiect la Știrile de la ora 5 – “Și-am avut și eu un socru / Și-a murit, bătu-l-ar focu’ / Soacră-mea, de bucurie, / Se distra cu altu-n vie. / A umblat cît a umblat, / Dar acum i s-a-nfundat, / A umblat pe multe uși, / Are soacră-mea bebeluși.” Desigur, prima întrebare logică pe care trebuie să ți-o pui în cazul ăsta e dacă moartea socrului a fost sau nu din cauze naturale. Apoi, dacă tu ești ginerele, nu mireasa, să te-ntrebi dacă e adevărat ce se zice, că de la o vîrstă fetele încep să semene cu mamele lor.
