În spatele zîmbetelor crispate care au însoţit declaraţiile miniştrilor lui Boc la plecarea acestuia de la Guvern se ascunde o pădure de morcovi care nu se sfieşte să se înalţe semeaţă de sub nămeţi.
Cîţiva apropiaţi ai Celui-care-n-a-ratat-niciodată-destinaţia au început să dea mărunt din buze şi să calculeze: „A sacrificat Legea sănătăţii, l-a sacrificat pe Teodor, l-a sacrificat pe pitic şi, nu în ultimul rînd, şi-a sacrificat orgoliul recunoscînd că a greşit faţă de arab“. Toate ca toate, da’ chestia cu orgoliul le dă multora fiori pe şira spinării (ălora care o mai au). Căci dacă a fost capabil de aşa ceva, mulţi se tem că nimic nu-l va mai opri să facă, la nervi, gestul suprem: să-şi sacrifice iapa. De fapt, problema nu e dacă, ci cînd o va face şi cum va fi numită mişcarea de către istorici: „gambitul anticoruptului“ sau „rocada beţivului“?
