Jurnalul lui Christian Wulff, fostul preşedinte al Germaniei
17 februarie – Dragă, jurnalule, să vezi ce-am aflat azi: că Germania are preşedinte şi că acel preşedinte sînt eu! Nu crezi că ar fi trebuit să mă informeze şi pe mine cineva în legătură cu asta? La naiba, sînt preşedintele acestei ţări, de ce nu-mi spune nimeni nimic?! Poate că mi-aş fi făcut şi eu alte planuri, sau măcar aş fi furat mai puţin.
18 februarie – M-a chemat doamna Angela la cancelarie, astăzi, şi mi-a spus că nu mai pot să fiu a doua femeie în stat şi că trebuie să-mi dau demisia. Cînd am întrebat-o de ce, mi-a spus că asta se strigă pe străzi la Bucureşti: „Ieşi afară, javră ordinară!“ şi că noi sîntem o ţară democratică ce ia în considerare tot ce se strigă. Păi, dacă e aşa, mama dumneaei de ce nu face ce spun protestatarii aceia din Grecia?
20 februarie – Ce mă sperie cel mai mult în tot scandalul ăsta de corupţie este că sigur cineva o să facă cu filmuleţ din acela ridicol cu „Reacţia lui Hitler la vestea că preşedintele Germaniei a luat şpagă“, cu scene din Der Untergang. E absolut penibil! Dînsul e bine-mersi la baza noastră secretă de la Polul Sud, pregătind invazia, şi prostimea încă face filmuleţe cu reacţiile lui.
23 februarie – Sînt tare curios pe cine or să pună în locul meu. Dă Doamne să fie Capatos, ca să nu fiu eu cel mai prost preşedinte din istorie.
Jurnalul lui Joachim Gauck, noul preşedinte al Germaniei
21 februarie – Gata, cariera mea ecleziastică a ajuns la apogeu. Ca preşedinte al Germaniei, pot să zic că i-am cam luat faţa cardinalului Joseph Ratzinger, care a ajuns şeful unui stat mult mai mic. Păi, se compară Vaticanul cu Germania? Câte electrocasnice, câte automobile, câţi fotbalişti de naţională exportă Vaticanul?
22 februarie – Angela Merkel m-a luat azi deoparte şi mi-a zis: „Tataie, am înţeles că eşti preot. Îţi spun de pe acum, pentru că eşti nou în politică: nu te încurca cu vreun copil mult mai tânăr decât tine, pentru că acum presa e pe urmele tale şi ziarele de scandal abia aşteaptă să scrie despre relaţiile amoroase în care eşti implicat“.
23 februarie – O televiziune germană m-a contactat azi şi mi-a spus că deţine o înregistrare în care apar atingând un copil. Vă daţi seama că am intrat în panică imediat. Noroc că mi-am revenit repede şi am reuşit să neg totul, jurându-le că nu e ceea ce pare şi că doar am lovit copilul în plex şi cu pumnul în faţă, cum ar face orice preşedinte hetero care se respectă.
24 februarie – Am întrebat-o pe Angela ce face, mai exact, preşedintele în Germania şi iniţial n-a ştiut să-mi răspundă. Noroc că şi-a amintit între timp şi mi-a zis că nu preferă cafeaua cu chiar aşa de mult zahăr.
