Cînd Octavian Goga s-a îndrăgostit de Veturia, amîndoi erau căsătoriţi. Veturia, cu un protopop care după divorţ s-a călugărit şi a ajuns episcop. Se spune că ajutat de Goga. Veturia, care era cîntăreaţă de operă (i se spunea Privighetoarea Transilvaniei şi fusese decorată de Carol I cu Bene Merenti), renunţă la cariera artistică şi se retrage la castelul lui Goga din Ciucea, unde se ocupă de administrarea domeniului. După moartea poetului – unii spun că nu de congestie cerebrală, ci otrăvit –, văduva se apropie de familia Antonescu. Devine prietena Mariei Antonescu şi „muza mareşalului“, pe care l-a însoţit ca translatoare în Germania lui Hitler.
În 1944, după căderea lui Antonescu, Veturia a fost arestată împreună cu soţia mareşalului. Ulterior i s-a stabilit domiciliu obligatoriu la Ciucea, unde a murit la 96 de ani. La mulţi ani după moartea ei, strănepotul poetului, Mircea Goga, susţine despre Privighetoarea Transilvaniei că ar fi intrat în solda Germaniei încă din 1914 şi că ar fi spionat pentru Hitler, căruia i-ar fi „ciripit“ despre Carol al II-lea, Antonescu şi chiar şi despre soţul ei, poetul, fost premier al României. Îmi place să cred că nu. Totuşi, ce poveste!
