Am fost zilele trecute, incognito, în Basarabia. „Incognito” e cam mult spus, că de fapt nu mă cunoștea aici nici dracu’. Dacă i-aș fi spus vreunei recepționere de la hotel „Manhattan” (fost „Moscova”) că sînt, la Cotroceni, consiliera președintelui Klaus Iohannis pe problema integrării României în UE noaptea, cu siguranță mi-ar fi răspuns: „Cotroșeni? Șto etă?”. Așa că, fiind mai mult sau mai puțin incognito, mi-am permis următoarele observații:
– în fața Parlamentului de la Chișinău sînt zeci de corturi aliniate pe vreo 200 de metri unde, pe modelul Pieței Universității de la noi, se protestează, în rusă și română, împotriva corupției. Unele corturi au hornuri din care iese, pe frigul ăsta, cîte-un firicel de fum, semn că acolo stau liderii. La 100 de metri de protestatari e un un soi de talcioc unde cucoane rusoaice în vîrstă, bine hrănite, vînd te miri ce. M-am apropiat de una și, aducîndu-mi aminte că-n liceu la Botoșani am studiat limba rusă, am întrebat-o: „Vî liubite Putin?”. „Oceni mnogo”, mi-a răspuns ea. “Nu luațî o cășiulă?”
– n-am mai văzut niciunde o asemenea densitate de fete frumoase ca la Chișinău. Recunoști imediat cărei nații îi aparțin: rusoaicele sînt blonde, mai înalte decît media, și au în priviri nostalgia după vechiul imperiu sovietic; ucrainencele sînt speriate, accesibile la coniac, se tem de Transnistria și, cînd aud de Crimeea, lăcrimează; găgăuzele sînt scunde și poartă tocuri înalte, iar înainte de a ceda – mi-a spus un amic din Bălți – își fac, vinovate, de trei ori semnul semilunii; iar pe basarabence le recunoști pentru faptul că stau în fața geamurilor firmelor de turism și contemplă triste ofertele pentru Italia, Franța și Spania. Toate, dar absolut toate, au în ele o foame cumplită, așa că, dacă posezi 20 de euro, poți să faci cu ele ce-ți dorește inima. Noroc că nu sînt lesbiană și cu cei 20 de euro am luat un bax de vin roșu de Cricova, care te scoală din morți și pe care o să-l duc, după cum i-am promis, doamnei Carmen Iohannis.
(va urma)
