Învață studenții de la Filozofie. Este filozoful zonei virtuale.
Reporter: Există o etică a Internetului?
Constantin Vică: Există & din ce în ce mai mulți cercetători și filosofi se manifestă în această direcție. Nu sînt sigur dacă industria IT, designerii și utilizatorii își pun aceste întrebări. Internetul e o tehnologie fără manual de utilizare și un hipermediu informațional generativ, deschis oricărei posibilități. Astfel apare o serie aproape infinită de probleme morale, de la cele ale sferei private la infoxicare, de la medierea încrederii la recunoașterea diversității, de la proprietatea asupra aparatelor la proprietatea virtuală via „împărtășirea digitală” (digital file sharing).
Rep.: Cine-s conspiratorii?
C.V.: Conspiră o rețea internațională de oameni pentru a nu lăsa Internetul pe mîna propagandei, pentru a nu deveni întru totul corporatizat și ghetoizat. Conspirăm împreună împotriva uitării: Internetul este aici pentru a ne îmbunătăți umanitatea, nu pentru a o captiva în mod totalitar. Deocamdată pare că a învins conspirația puterilor speriate, de la NSA la Marele Firewall Chinezesc.
Rep.: ISIS își mobilizează oamenii prin net, serviciile secrete stau pe net. Și cu toate acestea, cum a fost posibil Parisul?
C.V.: Parisul a fost posibil pentru că serviciile secrete au rămas în secolul statelor-națiune. Este probabil cea mai bună dovadă împotriva supravegherii generalizate. Internetul nu este un remediu per se, ci un mediu. Remediul terorismului și al terorii rămîne același de la Revoluția Franceză încoace: libertate, egalitate, fraternitate!
Rep.: Cum se schimbă social media, leadership-ul, democrația și tăcerea?
C.V.: Democrația poate găsi în Internet cel mai bun tovarăș de drum. Desigur, dacă vom avea și instrumentele online pentru a proiecta viețile noastre politice și sociale, nu doar instrumente de coordonare pentru proteste și revolte. Știu să recunosc leadership-ul unei persoane, dar nu-l pot defini (cam la fel e și pornografia). World wide web-ul, cu ale sale rețele sociale, este un test pentru cei care confundă leadership-ul cu puterea sau vizibilitatea. Tăcerea este desfătarea celor care nu cad în capcanele unui mediu care-i cuprinde în necuprinsul său.
