România îşi ratează vocaţia europeană şi îşi caută mântuirea în corturile beduinilor. ANCHETA

Nu l-am auzit pe Lucian Bode, ministrul Economiei, amintind nici în glumă despre fondurile europene. Invizibilul Bode a fost membru al Comisiei parlamentare pentru industrii şi servicii. În toţi aceşti ani, s-a ferit ca Necuratul de tămâie să facă vreo referire la programul operaţional POS al fondurilor europene, de creştere a competitivităţii economice. În valoare de 3 miliarde de euro, programul POS ar fi trebuit să se adreseze tocmai vocaţiei de electrician şi lider de sindicat la Electrica Sălaj, cum a fost Lucian Bode înainte de a ajunge clona Andreei Paul Vass.

Obiectivul strategic al programului POS este creşterea productivităţii întreprinderilor româneşti pentru reducerea decalajului faţă de productivitatea medie la nivelul UE. POS este tipul de program sortit eşecului. Cu un ministru ca Bode, care îi succede lui Ariton, care îl urmează pe Videanu, economia nu are nici o şansă să absoarbă până anul viitor cele trei miliarde euro, din care a atras abia o câtime. Faptul că este născut în Transilvania nu garantează europenitatea lui Bode. Singura diferenţă între un ardelean, un moldovean şi un muntean este că pe ardelean îl cheamă Pop, pe moldovean Popa, iar pe muntean Popescu.

Ca membru al Grupului parlamentar de prietenie cu statul Qatar, Bode vede mântuirea neamului în corturile beduinilor. După ce a realizat, ca şi alţi eunuci îmbarcaţi în balonul oranj al Puterii, că nu se poate fura nimic din fondurile europene, Bode şi-a îndreptat privirea tâmpă spre cel mai bogat stat din lume. I-a cerut lui Baconschi, într-una din puţinele sale interpelări parlamentare, simplificarea accesului qatarezilor în România, în speranţa că va vinde mai repede sărăcia românilor către excentricii beduini.

Baconschi era ocupat cu importul ţiganilor români din Franţa şi n-a auzit textul interpelării. În martie 2011, Bode s-a orientat spre Qatar pe alte poteci. Ştia că partidul pusese deja ochii pe Autoritatea de Investiţii a Emiratului Qatar, care administrează Fondul Suveran al Qatarului, condus de familia dinastică Al Thani.

Înainte ca Bode să-şi pună şi el sacoşa la coadă, un grup de pedelişti în frunte cu Videanu făcuseră deja pârtie de când umblau căpiaţi după banii emirilor. Oficial, ei vor să vândă o parte din activele statului român celui mai bogat stat din lume. Neoficial, eunucii oranj îşi fac socoteli personale cu banii qatarezilor, în eventualitatea că emirii vor fi interesaţi să facă investiţii în România. Dacă veţi da în căutare cuvântul-cheie Qatar, să nu vă miraţi că o să daţi de lume subţire. În perioada 19-21 martie, Sever Voinescu pleacă la Doha, unde va avea întrevederi cu emirul statului Qatar, cu prim-ministrul, cu şeful Statului Major şi cu cine s-o mai găsi pe acasă.

În acest timp, banii Europei putrezesc în programele nerambursabile POR (4,5 miliarde de euro), POS-T (5,69 miliarde de euro), POS-Mediu (5,6 miliarde de euro), asta după ce am pierdut deja cele 3,5 miliarde ale programului POS-DRU. Nu cred că există vreo altă explicaţie, dintre miile de interpretări date impotenţei României de a atrage fondurile europene, decât aceea că banii europeni nu se pot fura sau se fură greu. În atari circumstanţe, România menţine la putere cea mai mediocră colecţie de junghiuri guvernamentale pe care a avut-o vreodată, care sacrifică interesul naţional unor preocupări meschine, de şulfe care umblă cu ochii după firimiturile de la masa asiaticilor.

Imaginaţi-vă că jafurile guvernamentale care s-au succedat începând din 2007 în Palatul Victoria lasă să li se scurgă printre degetele de cârnăţari circa 20 de miliarde de euro nerambursabili, în timp ce au împrumutat România cu 19 miliarde, de la FMI. Vocaţia de ţară bananieră albă a României prinde contur. Într-un viitor mediu, o Românie ratată şi împrumutată cu sute de miliarde de dolari riscă dezmembrarea în părţile componente. Pop, Popa şi Popescu vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi, la umbra corturilor beduinilor.