Dacă-i spui lui Sorin Blejnar că are vilă, acest băiat fin, cu degetul mic în perpetuă erecţie, îţi răspunde că pentru el „vilă” sună manelistic. El deţine casă. Şi te ia cu citate din Amos Oz, să-ţi demonstreze că el e cult şi tu eşti fanatic dacă ai îndoieli asupra onestităţii sale. În timp ce vorbeşte despre fanatismul altora, se străduieşte să-ţi demonstreze că adevărul ultim se află la el în sertar şi că-l va scoate la iveală atunci cînd va sosi momentul.
Dar „regină” cum i-o fi sunînd lui Blejnar, acest rege al fiscului? Sau vulgarul „mită”? Căci cine rosteşte aceste cuvinte în preajma sau despre persoana lui sacrosanctă se vede ameninţat cu tribunalul.
Blejnar nu e un nume, ci o funcţie cu spatele blindat. Are privirea fixă a cuiva acţionat prin telecomandă, iar dacă-l întrebi ceva, îţi răspunde ce are el chef, de parcă ar avea replicile pregătite de-acasă. Tu îl întrebi de marea corupţie şi el o dă pe TIR-uri confiscate. Tu-i spui de petrol şi el îţi răspunde despre contrabanda cu păstîrnac. Şi pe faţă i se aşterne uimirea că nu eşti în stare să-i adresezi întrebări potrivite cu răspunsurile pe care e dispus să ţi le dea.
