România nu a trimis o propunere pentru funcția de secretar general al ONU. E una din puținele țări neafricane care nu au răspuns apelului lansat de Organizație în decembrie anul trecut.
După cum indică regula nescrisă a rotației geopolitice, viitorul secretar al ONU va proveni din Europa de Est. Stînd cu mîinile încrucișate, ratăm iarăși, ca stat și ca națiune, o ocazie mondială. Vina e a ministrului de Externe, care ar fi trebuit să deseneze, tehnic vorbind, portretul și traiectoria persoanei pe care o propune România. Tot el ar fi trebuit să facă strategia de sprijin internațional, adică să traseze pașii muncii de convingere pe care diplomația românească urma să-i facă.
Dar politica externă, mai ales în spețele legate de reprezentarea statului, e apanajul președintelui României. Dacă ministrului de Externe, Lazăr Comănescu, un produs al școlii de diplomație sub acoperire, i se rupe de imaginea externă a țării sale, președintele Klaus Iohannis era obligat să-și facă timp, între două vacanțe, pentru desemnarea unui candidat al României.
Și România ar avea candidați. De pildă, Simona Miculescu, cea care e în prezent reprezentanta secretarului general al ONU Ban Ki-moon și director al Biroului Regional ONU din Belgrad. Sau Simona Marinescu, Chief Development Impact în cadrul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. Ambele au în spate o carieră internațională solidă, croită mai mult pe merite individuale și mai puțin pe efortul statului român. Aceste două femei sînt nu numai calificate, ci și corespund așteptărilor oraculare, care zic că următorul secretar general al ONU va fi o femeie.
Chiar dacă România n-ar cîștiga premiul, o propunere bună, susținută cu hotărîre și metodă, ne-ar aduce un important capital de imagine. Ba ne-ar aduce, în plus, și în poziția de a ne negocia sprijinul pentru un candidat cu șanse mai mari contra altor servicii în rețea acordate României.
Ei bine, nici Iohannis, nici Comănescu n-au mișcat un deget. Ba nici chiar eurocratul și tehnicianul internaționalist Cioloș, omul cu vederi planetare și reflexe bruxelleze necondiționate. Iar întrebarea care se pune e: de ce?
Răspunsul e, firește, fiindcă i-a durut în cur. Altfel, dacă am căuta alt răspuns, ar trebui să ne imaginăm acuzații de trădare a intereselor naționale, abuz și neglijență în serviciu, incompetență, prostie individuală, în sensul propriu, și înșelarea așteptărilor străzii. Or, pentru hipsterii cu pălărioară, așa ceva e de neînchipuit.
Rămîne, așadar, să mergem pe varianta curului. E mai liniștitoare.
Excelent articol .
Ar fi fost ceva daca macar in cur i/ar fi durut….dar nici macar asta…!
nu simona miculescu sau simona marinescu ar fi potrivite…simona senzual ne poate reprezenta f bina ca tara si ar face si treaba buna 😀